Vreau să ascult "Rapsodia română", nu marșul feldmareșalului austriac!

Iată că și concertul de Anul Nou de la Viena a devenit un circ și o tribună pentru propagarea "valorilor" progresismului,
după cum s-a întâmplat cu Eurovizion și cu festivitățile de la Olimpiadă.

Dirijorul, un canadian "căsătorit" cu un violonist din orchestră, avea unghiile date cu ojă și a devenit animator, a încălcat caracterul solemn al concertului, a pupat pe gât un instrumentist și a coborât printre spectatori ca o vedetă pop-rock, pentru a face atmosferă. Mai rămânea ca dirijorul ca să plonjeze de pe scenă și să fie prins pe brațe de fani, ca manelistul Costi Ioniță la celebrul concert "Câte nopți am plâns". Poate la concertul din 1 ianuarie 2027 vom asista și la așa ceva.

Bizarul dirijor canadian a încălcat și tradiția interpretării compozițiilor familiei Strauss, pentru a insera în concert o lucrare doar pentru că aceasta a fost compusă de prima femeie de culoare compozitor din SUA. În acest stil, cu timpul poate vor apărea și vuvuzelele printre spectatorii de la Viena. La campionatul mondial din anul 2010 Federația Sud-Africană de Fotbal a refuzat să interzică vuvuzelele pe stadioane, pretinzând că vuvuzelele ar fi modul de exprimare al populației africane, deși erau importate din China. Dacă vuvuzelele sunt expresia emancipării populației de culoare, înseamnă că merg și la Concertul din Viena și cine se opune este un rasist.

Chiar și înaintea degradantei metamorfoze a Concertului de la Viena, scriam în urmă cu vreo doi ani că TVR să renunțe la transmiterea acestui concert și să finanțăm în schimb propriul nostru eveniment cultural de Anul Nou. Cu atât mai mult în prezent trebuie să ne gândim serios la această posibilitate.

Transmiterea în România a concertului de la Viena și prosternația manifestată față de acest eveniment reprezintă supunerea față de un imperialism cultural, care precede supunerea față de supremația politico-economică a austriecilor.

Am putea foarte bine să facem "Concertul de Anul Nou de la București" la Ateneul Român, în interpretarea Orchestrei Filarmonice "George Enescu". Am avea repertoriu din compozițiile lui George Enescu si ale basarabeanului Eugen Doga. Valsul lui Doga inclus în coloana sonoră a filmului "Gingașa și tandra mea fiară" este considerat de UNESCO a patra capodoperă muzicală a Secolului XX. Dacă austriecii interpretează "Dunărea albastră" de Strauss, noi românii avem valsul "Valurile Dunării", de Iosif Ivanovici.
Și valorile noastre românești au devenit universale, nu doar cele ale austriecilor.

Apropo, în Italia se difuzează concertul de la Viena? Oare ce cred italienii despre faptul că acest concert se încheie cu "Marșul Radetzky", dedicat victoriei de la Milano a sângerosului general habsburgic Radetzky împotriva italienilor, în cursul războiului italian pentru independență? Ca guvernator militar al provinciilor italiene Lombardia și Veneto, Radetzky a introdus bătaia cu nuiele în public, a introdus pedeapsa cu moartea, spânzurând circa 1.000 de italieni precum și deportările și confiscarea proprietăților italienilor suspectați că nu se supun Habsburgilor.

Nu ne ajungea că i-am făcut statuie guvernatorului habsburgic Bruckentahl, care a reprimat răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, am mai găsit un sângeros guvernator austriac căruia să ne închinăm, feldmareșalul Radetzky.

Eu vreau să ascult minunata "Rapsodie română" de George Enescu, nu marșul feldmareșalului austriac.

Nu se cunoaște cât plătesc televiziunile pentru drepturile de transmitere a concertului. Este un acord între Filarmonica din Viena, televiziunea austriacă ORF și Uniunea Europeană de Televiziune.

Banii virați de TVR austriecilor ar putea fi dați Filarmonicii "George Enescu", pentru "Concertul de Anul Nou de la București". Ar avea mare nevoie, mai ales că bieți instrumentiști sunt și ei niște bugetari supuși masacrului social-economic declanșat de actualul regim împotriva românilor.

George Scarlat