AfD câștigă al doilea land german într-o singură lună. Cum schimbă extrema dreaptă vechile familii politice ale Europei

Alternativa pentru Germania (AfD) a câștigat alegerile din landul Mecklenburg-Pomerania Occidentală cu 38,3% din voturi, aproape dublu față de scrutinul precedent, bifând a doua victorie într-un land est-german în decurs de două săptămâni și împingând partidul cancelarului Friedrich Merz până la limita ieșirii din parlamentul regional.

Cu toate că în aceeași zi, la Berlin, partidul de stânga radicală Die Linke s-a clasat pentru prima dată pe primul loc, AfD a obținut cel mai bun rezultat al său de până acum inclusiv în Capitală. În prezent, în Germania, cel mai puternic fenomen observat de sociologi este că partidele tradiționale pierd generațiile tinere, în timp ce vechea axă stânga-dreapta, de ambele părți mai moderată, explică tot mai puțin comportamentul electoral.

Cu toate că temele sociale diferă la nivel fundamental, la fel ca și în România, normalizarea dreptei radicale face ca partidele la stânga și la dreapta de centru să se piardă din ce în ce mai mult în zgomotul produs de extreme, experții observând din ce în ce mai mult cum extrema dreaptă nu doar că prinde din ce mai mult contur, dar „cordoanele sanitare" invocate de partidele de la putere devin din ce în ce mai șubrede. Practic, mai devreme sau mai târziu, chiar dacă încă frâiele sunt ținute strâns de „vechea gardă", în multe țări europene, riscul este să ne confruntăm cu politicieni de extremă dreapta în forurile de conducere.

AfD și-a dublat scorul, iar partidul cancelarului Friedrich Merz a coborât sub pragul electoral

După ultimele alegeri desfășurate weekendul acesta, AfD a obținut 38,3% în Mecklenburg-Pomerania Occidentală, land rural din fosta Germanie de Est, față de 16,7% la scrutinul din 2021. Social-democrații, conduși în regiune de Manuela Schwesig, s-au clasat pe locul al doilea, cu aproximativ 35,4%, după o campanie în care premierul landului s-a distanțat atât de AfD, cât și de reformele promovate de guvernul federal. CDU, partidul cancelarului Friedrich Merz, a coborât la 4,9%, sub pragul de 5% necesar reprezentării în parlamentul regional, potrivit rezultatelor prezentate de televiziunea publică ARD și citate de Reuters.

Ultima victorie a extremiștilor germani vine la două săptămâni după ce AfD s-a clasat pe primul loc și în Saxonia-Anhalt, apropiindu-se și acolo de majoritatea absolută. În prezent, cu toate că celelalte partide germane continuă să refuze formarea unor coaliții cu extrema dreaptă, succesiunea acestor rezultate pune tot mai mult sub semnul întrebării eficiența așa-numitul „cordon sanitar" construit în jurul formațiunii. Practic, chiar și după ultimele două victorii, AfD se plasează încă în afara guvernării, dar ocupă un teritoriu electoral tot mai întins și împinge partidele tradiționale să își redefinească pozițiile față de imigrație, identitatea națională, relația cu Rusia și sprijinul acordat Ucrainei.

În Berlin, lucrurile s-au plasat la polul opus, partidul de extremă stânga Die Linke câștigând alegerile cu aproximativ 25,3%-25,6%, aproape dublându-și scorul anterior, pe fondul unei campanii concentrate asupra crizei locuirii și creșterii chiriilor. CDU a coborât și în Capitală la aproximativ 19%, SPD la 12,1%, iar AfD a ajuns la circa 16%, și printre berlinezi cel mai bun rezultat obținut vreodată de partid. În plus, un detaliu important legat de profunzimea temelor alese de candidați a fost că prezența la urne a urcat la 74,2%, de la 62,9% în 2023, potrivit datelor prezentate de Tagesschau pe baza rezultatelor autorității electorale din Berlin. Așadar, cel mai puternic perdant al ultimelor aleceri a fost tocmai centrul politic tradițional reprezentat timp de decenii de creștin-democrații CDU și social-democrații SPD.

Politologul Sergiu Mișcoiu, de la Universitatea „Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca, a explicat, în dialog cu Ziare.com, că „succesul AfD se explică prin conjugarea a două situații. O dată avem explicația clasică, de stânga, care spune că, odată cu creșterea discrepanțelor, cu existența unor seturi de grupuri sociale care se simt lăsate de izbeliște, părăsite, abandonate sau prea puțin implicate în procese de integrare-dezvoltare, vom avea o creștere a celor care promit schimbări rapide și imediate în domeniul socio-economic. Aici avem AfD-ul care a avut un discurs populist social foarte pronunțat, în mare parte inspirat din fostul partid al democrației sociale, PDS-ul moștenitor al partidului muncitoresc din Republica Democrată Germană. Practic, ceea ce a preluat la un moment dat Die Linke, ca bazin, dar pe moștenirea veche a comuniștilor a fost reabsorbit de AfD.

A doua componentă este cea descrisă în teoriile culturale ca fiind cea a identității dure care se simte amenințată. Locuitorii din Germania de Este nu cunoșteau în aceeași măsură multiculturalitatea și varietatea etnică, religioasă, civilizațională a celor din Vest și s-au trezit progresiv cu un număr tot mai mare de imigranți veniți pentru joburi din zona precară, care populau tot mai mult și această regiune, așa cum se întâmplase anterior cu cele din Germania Federală. A funcționat foarte bine acest discurs al crispării identitare pe care AfD a știut să-l îngemăneze foarte bine cu discursul social-populist de care vorbeam. Aceste două elemente se conjugă și au acest rezultat", a punctat acesta pentru Ziare.com.

Potrivit politologului, partidele de stânga au abandonat discursul popular, clasist, care mergea în direcția sprijinirii claselor celor mai defavorizate în favoarea unui discurs destul de vag mondialist și multiculturalist, iar partidele de dreapta au abandonat discursul social- și cultural-conservator, cel care era bazat pe o identitate înțeleasă într-un sens mai profund al cuvântului decât se înțelege acum. „Dat fiind acest dublu abandon, AfD reușește să se hrănească din ambele surse electorale și, evident, în felul acesta reușește să acopere un spațiu politic mare, cu o potențialitate de 45% în landurile din estul Germaniei și poate să ajungă până la procente spre 30% în cele din vestul Germaniei, în funcție de sociologia acestora. Există însă aceste două zone părăsite de dreapta și de stânga care generează situația actuală", a explicat Sergiu Mișcoiu.

Cine sunt votanții Die Linke și AfD în Germania: „Tinerii resping opțiunile de pe axa stânga-dreapta clasică"

Sociologul Dani Sandu, cercetător postdoctoral la Universitatea din Fribourg, care studiază identitățile sociale și politice și comportamentul electoral, a atras la rândul său atenția, într-o analiză a rezultatelor ultimelor alegeri, că rezultatele au nevoie de o analiză bazată inclusiv pe transferurile de vot și structura socială a electoratului. „Povestea cu alegerile din Germania merită un tratament mai pe larg, ce probabil va veni în următoarele luni, pe măsură ce ne dezmeticim din a deplânge/celebra rezultatele în sine și mai mulți cercetători, academici sau nu, încep să se uite și la diferențe, cine și-a schimbat opinia, structura susținerii pentru o parte sau alta", a explicat acesta într-o analiză publicată pe Facebook.

Una dintre schimbările centrale identificate de sociolog privește distanțarea alegătorilor tineri de partidele care au dominat politica germană postbelică. Mai exact, cele două partide tradiționale ale Germaniei, CDU și SPD păstrează un sprijin mai ridicat în rândul generațiilor care au cunoscut perioadele în care alternanța dintre creștin-democrați și social-democrați era asociată cu stabilitatea, creșterea economică și consolidarea statului social, dar pentru o parte a tinerilor, reperele acestea au pierdut din relevanță pe parcursul ultimilor ani. „De mai mulți ani, partidele vechi și mainstream, în cazul Germaniei CDU și SPD, sunt în scădere liberă. Scăderea nu e uniformă, ci în special potențată în rândul tinerilor de sub 30ish de ani. În mai toate alegerile regionale de anul ăsta, dar și în alegerile federale din anii trecuți, SPD și CDU aveau scoruri mari, cu măcar 10-20% peste scorul final, în rândul alegătorilor de peste 45 de ani. Acei alegători încă preferă ordinea mai veche, mai previzibilă, adusă de partidele astea, orientate pe axa stânga-dreapta clasică. Probabil ajută și că au trăit perioadele istorice în care partidele astea chiar livrau beneficii reale", arată Dani Sandu.

Electoratul mai tânăr se distribuie tot mai pronunțat pe axa denumită în sociologia politică GAL/TAN. Acronimul GAL provine de la „green, alternative, libertarian", adică ecologist, alternativ și libertarian, și descrie un pol progresist și cosmopolit. La polul opus, TAN înseamnă „traditional, authoritarian, nationalist", tradiționalist, autoritar și naționalist, și desemnează polul conservator-identitar. „Tinerii resping opțiunile de pe axa asta și se orientează mai degrabă pe noua axă, GAL/TAN, cosmopolitan/traditionalist sau oricum altcumva vrem să o numim. Din păcate, viitorul nu e chiar încurajator pentru ele. SPD se mai descurcă, cât de cât, pentru că există un bloc ceva mai omogen pe segmentul stânga/GAL. CDU nu are acest beneficiu, ceea ce și produce această presiune semnificativă de a fi înghițit de AfD, a colabora cu ei, cam aceeași direcție, sau a rămâne de partea mai mainstream, dar increasingly ideologically non-conservative", explică sociologul.

AfD începe să depășească profilul alegătorului din estul Germaniei

Potrivit analizei votului pe grupe de vârstă realizate de institutul Forschungsgruppe Wahlen pentru televiziunea publică germană ZDF, AfD a obținut în Mecklenburg-Pomerania Occidentală 37% dintre voturile alegătorilor sub 30 de ani, 43% în categoria 30-44 de ani, 45% în rândul celor între 45 și 59 de ani și 32% la electoratul de peste 60 de ani. În primii săi ani de ascensiune, AfD s-a sprijinit în special pe un electorat de vârstă mijlocie, cu educație medie sau redusă și o reprezentare puternică în landurile fostei Germanii de Est. Rezultatele recente indică, așadar, o extindere a susținerii către alte grupe de vârstă, chiar dacă profilul educațional al alegătorilor s-a modificat mai puțin.

„AfD câștigă destul de mult și pe mai toate planurile, iar parte din această victorie este și capacitatea lor de a atrage din ce în ce mai mult electorat din afara faliei socio-demografice pe care se specializase: generația 35-55, mid sau under educated, cu precădere în Germania de Est. Dacă la educație nu au făcut progrese foarte mari, au câștigat mult la grupe de vârstă. Au crescut cu 5-6% în rândul grupului 35-55 și cam cu dublu sau mai mult în rândul demographicelor 18-35 și over 55. Tot de la under sau mid-educated, ceea ce arată o oarecare atingere a unui plafon socio-demografic temporar, dar nu unul permanent", apreciază cercetătorul. Așadar, următoarea miză pentru extrema dreaptă este electoratul conservator rămas în jurul CDU, prin care AfD poate deveni polul dominant al dreptei germane dacă reușește să îi convingă pe alegătorii creștin-democrați că partidul cancelarului nu mai are capacitatea de a câștiga alegeri și de a impune o agendă conservatoare. Amintim că, copreședinta AfD, Alice Weidel, a susținut că rezultatul reprezintă un „mandat de guvernare" inclusiv pentru viitoarea campanie federală și a afirmat că „CDU nu va mai câștiga niciodată alegeri federale". Weidel și-a reiterat pronosticul după scrutinul din 20 septembrie, când AfD a câștigat și în Mecklenburg-Pomerania Occidentală, iar creștin-democrații au ratat intrarea în parlamentul landului. „Cu cât reușesc mai tare să convingă de ideea asta, cu atât AfD va deveni mai repede întregul pol dreapta/TAN. E foarte dificil să fii liderul CDU zilele astea", a explicat sociologul.

Simultan, votul pentru stânga radicală s-a concentrat asupra problemelor care există cu precădere în Berlin când vine vorba de costul locuirii, de accesul la piața imobiliară pentru mulți tineri care doresc să își construiască o viață în Capitală, de altfel una dintre cele mai stringente teme politice la nivel local. Elif Eralp, candidata principală a partidului, a promis aplicarea rezultatului referendumului din 2021 prin care 58% dintre participanți au susținut trecerea în proprietatea statului a locuințelor deținute de marile companii imobiliare, măsură care ar putea viza aproximativ 220.000 de apartamente și ar putea costa circa 20 de miliarde de euro, potrivit unei estimări invocate de secretarul general al SPD, cu toate că sprijinul actual pentru proiect este însă mai redus, un sondaj Infratest Dimap indicând 37%, potrivit Reuters.

Dani Sandu interpretează victoria Die Linke prin mobilitatea alegătorilor din interiorul blocului format de social-democrați, Verzi și stânga radicală. Aceștia sancționează partidele aflate la guvernare, însă nu migrează automat către extrema dreaptă, așa cum sugerează una dintre explicațiile frecvent întâlnite în dezbaterea publică.

„Germania este o societate cu o reprezentare onorabilă a acestui pol cosmopolitan, însă gruparea Linke, Verzi și SPD, las deoparte BSW, funcționează pe două planuri foarte diferite: pe planul elitelor politice, lideri de partide, policy-makers, unde mai niciunul dintre partide n-ar vrea să coopereze cu celălalt, poate cu un mic bemol între Verzi și SPD; și pe planul electoral, unde alegătorii înșiși, în special cei tineri, nu văd o diferență extrem de mare de policies între Verzi și Linke, cu excepția faptului că Verzii au fost recent la guvernare și au apucat să cam dezamăgească, să se modereze, să nu mai prezinte aceeași prospețime", arată sociologul. BSW, formațiune desprinsă din Die Linke și construită în jurul fostei lidere Sahra Wagenknecht, combină politicile economice de stânga cu poziții restrictive asupra imigrației și cu o atitudine critică față de sprijinul occidental acordat Ucrainei.

Normalizarea dreptei radicale ajunge și la partidele tradiționale. Cum se văd lucrurile din România

Schimbarea produsă în Germania vine pe fondul unei tendințe europene mai ample, în care dreapta radicală a trecut de la poziția de forță marginală la cea de competitor pentru guvernare sau de partid capabil să restructureze întregul spațiu conservator, fenomen pe care îl vedem, din ce în ce mai puternic, și conturat pe scena politică românească. Vechile partide tradiționale, totuși, pot ajunge în colțuri diferite ale spectrului politic, adică pot să devină din ce în ce mai izolate între centru și extrema dreaptă, cum se întâmplă în Germania și Franța, sau să concureze într-un spațiu deja aglomerat de formațiuni radicale, cum se întâmplă acum în Italia.

În România, acest fenomen de normalizare se apropie puternic de cifrele din Germania, dacă ne uităm pe ultimele rezultate ale alegerilor parlamentare, care au oferit legitimitate unui partid de extremă dreapta cu un discurs vădit populist, naționalist-extremist și cu măsuri care lasă puternic de dorit când vine vorba de aplicabilitatea concretă la nivel micro și macro-economic, pe lângă impactul social devastator pe care acestea îl propun alegătorilor. Problema de fond, însă, este aceeași ca în celelalte state europene, și anume o cale liberă lăsată de partidele tradiționale către o plajă vastă de alegători care s-au simțit foarte mult timp subreprezentați în discursul politic și au fost ușor de atras către soluții imediate, cu impact rapid pe termen scurt, care să răspundă la probleme create chiar de pătura politică clasică.

Potrivit politologului Sergiu Mișcoiu, metodele aplicate de partide precum AUR sau SOS România sunt foarte similare celor utilizate de AfD, doar temele de instaurare a panicilor sociale diferă. „În România, nu se vorbește despre imigrație, dar tema este înlocuită cu alte elemente, precum religia, care este marginală în discursul AfD, și combaterea minorităților sexuale, la fel, inexistentă sau vag inexistentă în discursul acestor formațiuni. Dacă facem o translație, practic vom vedea că acesta este tabloul și ponderea semantică este cam aceeași între discursul partidelor de extremă dreapta din Germania, Franța și altele și cel al partidelor de la noi din țară", a punctat acesta.