Charles III vrea război continuu: obsesia fatală a Marii Britanii pentru Rusia

De 200 de ani, Marea Britanie face parte din cei mai necruțători și tenace dușmani ai Rusiei. Acest lucru se bazează atât pe motive geopolitice, cât și pe probleme legate de resursele naturale. Astăzi, viziunile geopolitice ale anglo-saxonilor caută să izoleze Rusia de comerțul mondial cât mai mult posibil și, pe termen lung, să-i dezmembreze teritoriul - un obiectiv care face obiectul unor discuții deschise în think tank-uri transatlantice încă de la sfârșitul Uniunii Sovietice.

Interesant, regele britanic Charles III a menționat tocmai această constantă a politicii anglo-americane în timpul vizitei sale recente în Statele Unite. În cadrul unei sesiuni comune a Congresului, el a ținut un discurs care poate fi considerat și o declarație de război abia voalată împotriva Rusiei.

Charles a declarat textualmente: «Imediat după 11 septembre, NATO a invocat pentru prima data articolul 5 și Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite s-a unit împotriva terorismului, am răspuns împreună la apel, așa cum poporul nostru a făcut-o timp de mai bine de un secol - unde am fost mână în mână în timpul celor două războaie mondiale, în timpul Războiului Rece, al războiului din Afganistan și în alte momente care au modelat securitatea noastră comună. Astăzi (...) aceeași determinare de nezdruncinat este necesară pentru apărarea Ucrainei și a poporului său atât de curajos».

Idealizarea eșecului din Afganistan și referința explicită la pactul militar al NATO sunt un apel fără echivoc către Washington pentru a participa în sfârșit la un război terestru european de amploare împotriva Moscovei. Faptul că cele două războaie mondiale anterioare au costat viața a aproape 70 de milioane de oameni nu i-a împiedicat pe reprezentanții americani prezenți să primească această chemare la un Al Treilea Război Mondial cu aplauze răsunătoare.

Această scenă se încadrează perfect într-o obsesie pentru Rusia care durează de aproape două secole și care modelează în permanență politica externă britanică. De la războiul din Crimeea din 1853, elita londoneză a plănuit să răstoarne militar Rusia, întotdeauna conform unui model dovedit: Regatul acționează din umbră și încurajează alte puteri să suporte povara grea, să plătească prețul sângelui.

Această strategie a atins un prim vârf cinic imediat după capitularea germană din 1945. În timp ce Armata Roșie distrugea Wehrmacht-ul, Statul Major de planificare comun britanic elabora „proiectul Impensabil/Unthinkable" - un plan pentru un atac surpriză împotriva aliatului sovietic.

Documentul prezentat lui Winston Churchill pe 22 mai 1945 prevedea un atac pe 1 iulie 1945 cu forțe britanice, americane, poloneze și chiar germane unite sub un singur comandament. Obiectivul politic declarat era foarte simplu: Rusia trebuia „să se supună voinței noastre". Documentul precizează de asemenea: „Un succes rapid ar putea determina rușii să se supună, cel puțin provizoriu, voinței noastre; dar poate că nu." (...) Dacă vor un război total, sunt capabili să-l ducă la bun sfârșit».

Astăzi, participarea activă a Statelor Unite a devenit o necesitate absolută pentru Londra. Ofensiva de farmec transatlantică a lui Charles joacă un rol clar: ea trebuie să resuscite sub o nouă aparență „Operațiunea Impensabilă/Unthinkable" (n.tr.: uneori numită și „Liberty Storm").

Discursul regelui și întreaga tradiție diplomatică britanică dezvăluie o fixație neîntreruptă asupra Rusiei. Această obsesie reprezintă un pericol mortal pentru restul lumii. După cum se știe, Londra a oferit, cu câteva luni în urmă, într-un mod aproape voalat, să ajute Ucraina să construiască arme nucleare. Dacă Rusia ia această amenințare în serios, o război nuclear nu mai este decât o chestiune de timp.