CNN: Ce se întâmplă când războiul din Iran se termină. Iluzia păcii imediate și coșmarul logistic din Strâmtoarea Ormuz

Președintele Donald Trump a asigurat din nou că pacea cu Iranul este aproape și că Strâmtoarea Ormuz se va redeschide în curând, dar rămâne de văzut. Liderul de la Casa Albă a devenit deja „președintele care strigă „pace", iar după repetatele alarme false din ultimele trei luni, piețele globale au început să ignore declarațiile sale de moment, așteptând semne tangibile ale unui acord real cu Teheranul.

În ciuda asimetriei militare, Iranul a jucat dur, folosind Strâmtoarea Ormuz ca principală pârghie de presiune geopolitică. Prin utilizarea ambarcațiunilor rapide, a minelor marine și a dronelor, Teheranul a reușit să blocheze tranzitul tancurilor petroliere, privând economia mondială de o cincime din fluxul global de țiței.

Însă, dacă ne aflăm cu adevărat în fața unui deznodământ, întrebarea legitimă care se pune este: ce urmează și când vor reveni prețurile la nivelul de dinaintea războiului? Răspunsul experților este rezervat: cu siguranță nu anul acesta, iar cel mai probabil, niciodată la valorile anterioare, relatează CNN.

Un coșmar logistic în patru etape

Odată ce strâmtoarea va fi deblocată, comunitatea internațională se va confrunta cu o provocare logistică de proporții, structurată în patru etape critice:

1. Eliminarea blocajelor din strâmtoare

Procesul va fi unul de durată. Potrivit firmei de analiză Kpler, aproximativ 166 de tancuri petroliere sunt blocate în prezent în Golful Persic, transportând o cantitate uriașă de 170 de milioane de barili de petrol. Eliberarea acestui convoi este necesară pentru a permite navelor goale să intre, să încarce și să părăsească zona. Revenirea la capacitatea maximă de tranzit ar putea dura până la trei luni.

2. Reducerea stocurilor acumulate

Navele vor trebui mai întâi să preia țițeiul din depozitele terestre, care au fost umplute până la refuz deoarece producătorii nu au avut alte rute de export. Deși rafinăriile au gestionat pragmatic capacitățile de stocare, aceste inventare excepțional de mari vor întârzia reluarea producției la capacitate maximă.

3. Repornirea producției de extracție

Sondele din Orientul Mijlociu au fost în mare parte închise pe durata ostilităților. Repornirea lor nu este o simplă formalitate tehnică, ci o operațiune complexă de inginerie care necesită săptămâni de muncă. Extracția trebuie reluată treptat pentru a preveni colapsul zăcămintelor, ceea ce ar impune lucrări costisitoare de refacere a forajelor. În plus, reechilibrarea presiunii apei și a gazelor injectate în subteran necesită o coordonare strictă între companii și statele din regiune.

4. Repararea infrastructurii critice

O parte semnificativă din rafinăriile și capacitățile de producție din Orientul Mijlociu - în special din Arabia Saudită și Irak - au suferit daune majore în timpul conflictului. Companiile petroliere avertizează că reabilitarea infrastructurii afectate ar putea dura ani de zile. În total, un volum de 12 milioane de barili de țiței pe zi și 3 milioane de barili de produse rafinate au fost scoase de pe piață, o pierdere uriașă pentru economia globală.

Marile incertitudini ale păcii

Toate aceste proiecții optimiste se bazează pe premisa că acordul va rezista, însă precedentul recent îndeamnă la prudență. La jumătatea lunii aprilie, Iranul acceptase redeschiderea strâmtorii, pentru ca doar câteva ore mai târziu să reia atacurile asupra navelor, acuzând SUA și Israelul de încălcarea angajamentelor.

Investitorii vor monitoriza comportamentul Teheranului: va renunța Iranul la taxele impuse navelor comerciale? Va menține Washingtonul blocada asupra petrolului iranian sau va ceda cererilor Teheranului de ridicare a sancțiunilor ca o precondiție a păcii?

O altă problemă majoră este reticența companiilor de transport maritim și a asigurătorilor. Prețurile polițelor de asigurare pentru transportul maritim au crescut exponențial, iar companiile ar putea refuza să trimită nave în regiune atât timp cât situația de securitate rămâne volatilă, mai ales în condițiile în care Iranul a amenințat cu minarea apelor și impune rute stricte de tranzit, condiționate de aprobări speciale.

Impactul asupra prețurilor la pompă

De la jumătatea lunii martie, cotația țițeiului nu a coborât sub pragul de 94 de dolari pe baril, iar petrolul Brent a încheiat săptămâna trecută la peste 100 de dolari. Analiștii JPMorgan estimează că, în ipoteza unei deschideri a strâmtorii la începutul lunii iunie, prețul mediu al petrolului se va situa la 97 de dolari pe baril pentru restul anului.

Pentru o ieftinire semnificativă a carburanților în Occident, cotația Brent ar trebui să revină în jurul valorii de 60 de dolari, însă piețele futures nu estimează o astfel de scădere pe termen scurt sau mediu.

Scepticismul este alimentat și de mesajele venite din Iran. Agenția de presă de stat Fars a nuanțat declarațiile optimiste de la Washington:

„Deși Iranul a fost de acord ca numărul navelor care tranzitează strâmtoarea să revină la nivelurile de dinaintea războiului, acest lucru nu înseamnă în niciun caz o «liberă circulație» în sensul celei care exista înainte de conflict."

Astfel, drumul de la un armistițiu fragil la o stabilitate economică reală este lung și presărat cu obstacole tehnice și geopolitice majore, iar optimismul afișat de Casa Albă contrastează puternic cu realitatea din teren, conchide CNN.