Este Canalul Ben Gurion miza reala a războiului din Israel impotriva Hamas? O afacere a SUA de 20 de miliarde de dolari anual

La inceputul anilor '60, SUA a gandit un nou proiect care sa implice teritoriile din Israel. Mai precis, artizanii de la Casa Alba au gandit un nou canal spre Marea Mediterana, care sa dubleze Canalul de Suez. Proiectul a fost denumit Ben Gurion Canal.

Ideea a fost reluata in urma cu cativa ani. Canalul de Suez produce aproximativ 9 miliarde de dolari anual, bani pe care ii incaseaza Egiptul. Rutele comericale navale spre si dinspre Europa se scurteaza substantial fata de un ocol al continentului african. Dezavantajul Suezului e ca a fost construit pe un teren nisipos, pe alocuri mlastinos si nu e suficient de larg, permite trecerea unei singure nave, sau au unui convoi de nave. De multe ori se blocheaza, uneori cu lunile (cum a fost in 2021, cand o nava a ajuns de-a curmezisul canalului). 

Canalul Ben Gurion ar urma sa fie construit pe un teren stancos, extrem de solid, ceea ce ar permite o largime mult mai mare, care sa aduca posbilitatea ca doua nave, sau chiar trei pe alocuri, sa treaca unele pe langa celelalte, permitand, deci, navigatia in ambele sensuri, adica mai multe nave deodata, mai multi bani, incasarile pe care le-ar face SUA si Israel ar fi de cel putin 20 de miliarde de dolari anual. Pe langa asta, cine ar controla acest canal ar controla si economia maritima a unei jumatati de glob. Un astfel de canal, cel mai important, este imposibil de blocat prin accident naval.

In proiectul initial, SUA avea de gand sa ajute la saparea canalului prin detonarea a 500 de bombe nucleare de mici dimensiuni, ingropate prin forare la adancimi mari. Traseul ar fi de 292,9 km, cu aproape o treime mai lung decât Canalul Suez, care are 193,3 km.  Canalul ar urma sa porneasca din portul Aquaba din golful cu acelasi nume si sa ajunga la Marea Mediterana la nord de Fasia Gaza si la sud de Ashkelon. Adica intr-o zona care strategic ar putea fi controlata sau sabotata de palestinienii din Hamas. Ca atare, pentru ca proiectul sa prinda viata, ideal ar fi ca Fasia Gaza sa nu mai existe, sa nu mai existe nici Hamas, nici populatia palestiniana din zona respectiva.

Expertul politic palestinian Dr. Sami al-Aryan a declarat că proiectul Ben Gurion este la fel de vechi ca și istoria regimului de ocupație. De asemenea, el a subliniat importanța militară, economică, energetică și strategică a acestui canal. "Linia Ben Gurion va scurta, de asemenea, traseul prin Africa cu trei săptămâni. Va avea un impact profund asupra rutei globale și va juca în mod inevitabil un rol de escaladare a tensiunilor regionale și de alimentare a războiului", a spus el. Potrivit lui al-Aryan, evoluțiile au implicații directe asupra Mării Egee și a Mediteranei, necesitând o cooperare între Egipt și Turciei.

Pe de altă parte, expertul în Orientul Mijlociu, Ismail Numan Telci, a declarat că abordarea Chinei față de problema israeliano-palestiniană este influențată de interesele sale economice în regiune. El a reamintit că China are investiții în infrastructură și porturi în regiune. "Beijingul nu va dori să destabilizeze regiunea. China acordă o mare importanță stabilității în regiune în general, din cauza dependenței sale energetice față de Orientul Mijlociu", a spus el.

Prezența militară a Rusiei în Siria, centrată pe Latakia și Tartus, și navele sale care operează în Mediterana sunt, de asemenea, afectate de tensiunile centrate pe Gaza. Pe de altă parte, canalul Ben Gurion, pe care Israelul încearcă să îl implementeze ca o încercare de a-și spori influența pe axa mondială de comerț-energie, pe lângă motivația teologică, afectează în mod direct linia de transport energetic și comercial Basra-Europa, centrată pe Turciei. În plus, coridorul Zangezur se numără, de asemenea, printre punctele afectate de procesul global în același context.