Marco Rubio aruncă Planeta în aer cu o declarație bombă: "SUA nu va mai juca deloc după regulile internaționale!"

Postat la: 18.11.2026 - 13:00

Secretarul de stat Marco Rubio a avut un set de declaratii incendiare zilele trecute, la Convenția Națională a Federalist Society, unde transmite un mesaj care ar trebui să dea de gîndit mai ales capitalelor europene.

Dincolo de retorica patriotică și de trimiterile la istoria SUA, Rubio formulează o schimbare radicală de viziune asupra rolului Americii în lume: Washingtonul nu mai acceptă ca libertatea sa de acțiune să fie limitată de instituții internaționale, tribunale supranaționale sau alte reguli pe care administrația Trump le consideră contrare intereselor americane.

Nu este un discurs despre retragerea Americii din lume, dar este despre o Americă ce vrea să-și exercite puterea cu mai puține constrîngeri, fără să mai ceară permisiunea nimănui și fără să accepte ca deciziile sale să fie judecate de organisme internaționale. Rubio atacă direct ceea ce numește el „elita globală", formată din organizații neguvernamentale, agenții internaționale, activiști și funcționari care, în opinia sa, au ajuns să folosească dreptul internațional ca pe un instrument politic.

Secretarul de stat susține că aceste instituții nu mai apără reguli neutre, ci încearcă să impună propriile interese sub acoperirea unor principii universale. „Pentru această elită globală, dreptul internațional nu este un corp neutru de reguli. Este un instrument pentru promovarea propriilor interese, sub pretextul unor principii universale", afirmă Rubio.

Este o acuzație care merge mult dincolo de criticile punctuale la adresa ONU sau a Curții Penale Internaționale. În realitate, secretarul de stat contestă însăși ideea că instituțiile internaționale ar trebui să poată limita libertatea de acțiune a unei mari puteri, chiar și atunci cînd aceasta invocă securitatea națională sau apărarea propriilor interese.

Pentru a ilustra această poziție, Rubio amintește mai multe confruntări recente ale administrației Trump cu instituțiile internaționale. Invocă operațiunile militare americane împotriva cartelurilor din Caraibe, capturarea lui Nicolás Maduro, acțiunile împotriva imigrației ilegale ori sancțiunile impuse CPI. În toate aceste cazuri, spune el, Washingtonul s-a confruntat cu acuzații de încălcare a dreptului internațional, venite din partea unor organizații și oficiali care, în viziunea sa, încearcă să transforme propriile interpretări juridice în obligații pentru SUA.

Cea mai dură formulare apare atunci cînd Rubio citează o replică atribuită generalului roman Pompei, adresată celor care îi invocau legile și privilegiile unei cetăți în fața armatei sale: „Nu mai invocați legi unor oameni înarmați cu săbii". Nu e o simplă figură de stil, ci, poate, cel mai grăitor pasaj al întregului discurs. Rubio transmite că SUA nu vor accepta ca instituțiile internaționale să le impună decizii prin hotărîri sau interpretări juridice pe care Washingtonul nu le recunoaște.
Aici apare și o schimbare majoră de perspectivă. Dacă pînă acum SUA a fost unul dintre principalii susținători ai arhitecturii internaționale construite după al Doilea Război, administrația Trump pare tot mai hotărîtă să conteste autoritatea acesteia atunci cînd intră în conflict cu obiectivele americane.

Rubio nu spune că America trebuie să renunțe la dreptul internațional. Spune însă că nu trebuie să accepte interpretarea lui de către instituții pe care nu le consideră legitime și care, în opinia sa, nu răspund în fața cetățenilor americani. Discursul capătă o dimensiune și mai interesantă atunci cînd Rubio trece de la critica instituțiilor internaționale la ceea ce consideră a fi adevărata identitate americană. El vorbește despre istoria expansiunii SUA, despre cucerirea continentului, dezvoltarea infrastructurii, extinderea spre Pacific și apoi despre ambițiile tehnologice care au dus America dincolo de limitele planetei.

Ideea pe care încearcă să o transmită este că SUA nu au fost construite pentru a accepta limite impuse din exterior. Ambiția, expansiunea și capacitatea de a depăși obstacolele ar face parte din însăși identitatea națională americană. Rubio respinge explicit ideea că America ar trebui să se obișnuiască să fie doar una dintre numeroasele națiuni ale lumii, supusă unui consens internațional care îi limitează posibilitățile de acțiune.

„Nu suntem un popor pasiv, orientat spre interior", spune secretarul de stat, adăugînd că supunerea în fața viziunii unor judecători radicali sau a unor birocrați globali ar însemna o trădare a propriei identități. Este o viziune care merită privită cu atenție. Rubio vorbește despre suveranitatea națională, dar o asociază cu ambiția unei mari puteri de a-și extinde influența și de a acționa fără constrîngeri. Nu este imaginea unei Americi izolaționiste, care vrea să se retragă în spatele propriilor granițe. Este imaginea unei Americi care dorește să rămînă dominantă și care nu mai vrea să accepte reguli externe ce i-ar putea îngrădi această poziție.

O altă parte importantă a discursului este dedicată Federalist Society, organizația conservatoare care a contribuit decisiv la formarea unei generații de juriști și judecători cu viziuni conservatoare. Rubio folosește exemplul acesteia pentru a transmite un mesaj către propria tabără politică: victoria electorală nu este suficientă. Puterea nu se află doar la Casa Albă, în Congres sau în tribunale, ci și în universități, presă, organizații neguvernamentale, fundații, companii și institute de cercetare. În opinia sa, stînga a înțeles mai repede decît dreapta importanța acestor centre de influență și a reușit să modeleze, de-a lungul mai multor decenii, felul în care societatea americană gîndește și interpretează realitatea.

Prin urmare, conservatorii trebuie să facă mai mult decît să cîștige alegeri. Trebuie să formeze oameni, să construiască rețele, să promoveze generații de specialiști și să ajungă în instituțiile care stabilesc normele și valorile societății. Rubio explică astfel și de ce proiectul conservator nu trebuie să se încheie odată cu mandatul lui Donald Trump. El vorbește despre următorii doi, șase sau chiar douăzeci de ani, subliniind că schimbările durabile se construiesc în decenii, nu în cicluri electorale.
Este, practic, un apel la construirea unei noi elite conservatoare americane, capabile să mențină direcția politică actuală mult după plecarea actualei administrații de la Casa Albă.

Pentru europeni, discursul lui Rubio are implicații care depășesc cu mult disputa dintre conservatorii și progresiștii americani. Ordinea occidentală de după 1945 s-a construit pe o combinație între puterea militară americană, alianțele internaționale și un sistem de reguli și instituții care, cel puțin teoretic, trebuia să limiteze abuzul de putere. SUA au fost principalul garant al acestei arhitecturi, iar Europa a devenit unul dintre principalii ei beneficiari. Acum, unul dintre cei mai importanți oficiali ai administrației americane contestă tocmai legitimitatea unei părți din acest mecanism.

Dacă Washingtonul consideră că instituțiile internaționale nu au dreptul să-i limiteze libertatea de acțiune, atunci relația cu aliații europeni va deveni inevitabil mai complicată. Nu înseamnă că America va părăsi NATO sau că va renunța la toate organizațiile internaționale. Înseamnă însă că administrația Trump dorește să negocieze dintr-o poziție în care interesele americane au prioritate, iar constrîngerile instituționale sunt acceptate doar în măsura în care servesc aceste interese.

Pentru România, problema este cu atît mai delicată cu cît securitatea noastră depinde în mare măsură de garanțiile militare americane, în timp ce integrarea economică și politică este legată de UE. Cele două relații nu sunt incompatibile, dar ar putea deveni tot mai greu de gestionat dacă Washingtonul și Bruxelles-ul vor avea viziuni diferite asupra ordinii internaționale.

Discursul lui Rubio nu anunță o Americă retrasă din lume, ci una care vrea să-și exercite puterea fără să mai accepte arbitri externi. Nu este vorba despre abandonarea ambițiilor globale, ci despre eliminarea constrîngerilor care ar putea sta în calea lor. Iar dacă aceasta este direcția pe care administrația Trump dorește să o imprime politicii americane pe termen lung, atunci nu asistăm doar la o schimbare de administrație la Washington. Asistăm la o încercare de redefinire a regulilor după care funcționează întreaga lume occidentală. (BTI)

Comentarii

Adauga un comentariu

Adauga comentariu

Nume*

Comentariu