Sergei Kiriyenko: Visătorul din Kremlin care este șeful Big Tech-ului lui Vladimir Putin si liderul curentului Sdelayem Rossiyu snova velikoy

Decizia de a-l numi pe Sergei Kiriyenko în funcția de prim adjunct al șefului de cabinet al administrației prezidențiale, oficialul de la Kremlin responsabil cu politica internă, se încadrează bine în politica mai largă de personal pe care Vladimir Putin a pus-o în mișcare: prietenii lui Putin și reprezentanții vechii elite politice sunt înlocuiți de tehnocrați și oameni datori președintelui.

La prima vedere, Sergei Kiriyenko se potrivește perfect cu noua gardă: a fost ultimul angajat al Rosatom, corporația nucleară de stat a Rusiei, care operează în afara domeniului politic. De asemenea, a fost prim-ministru pentru o scurtă perioadă înainte de defaultul din 1998, consolidându-și și mai mult acreditivele tehnocrate. El este șeful Big Tech-ului de la Kremlin si, diferit fata de doctrina lui Aleksander Dughin - cea cu Eurassya - este liderul miscarii "Sdelayem Rossiyu snova velikoy" (Să redăm măreția Rusiei - un soi de MAGA de la Moscova).

Dar Kiriyenko nu este doar un tehnocrat; el are predilecții ideologice discernibile, aderând la învățăturile filosofului rus Georgy Șcedrovitski, care a fondat „Cercul Metodologic Moscovit." Ideile lui Șcedrovitski au câștigat teren la sfârșitul anilor 1950 și au avut rezonanță în perioada de dezgheț a lui Hrușciov, stagnarea lui Brejnev și perestroika lui Gorbaciov-până la moartea sa în 1994.

Șcedrovitski considera, în esență, că ființele umane sunt mașini care trebuie programate pentru a îndeplini anumite funcții-în esență, teoria „ingineriei sociale." Cercetătorul literar Ilya Kukulin a găsit unele similitudini între filosofia lui Șcedrovitski și lucrările scriitorilor de science fiction din perioada sovietică Arkadi și Boris Strugatski: majoritatea romanelor lor prezintă un „progresor," un om care se află în trecut sau pe o planetă înapoiată și, în cele din urmă, schimbă lumea din jurul său.

În esență, Șcedrovitski și urmașii săi erau ei înșiși progresori. Nu și-au ascuns intenția de a influența deciziile guvernamentale și este foarte posibil ca urmașii lui Șcedrovitski să fi jucat un rol în perestroika din anii 1980, având în vedere că mii de oameni fuseseră expuși la filosofia sa până în acel moment.

Membrii Cercului de Metodologie, inclusiv fiul lui Șcedrovitski, Peter, l-au consiliat de mult pe Sergei Kiriyenko. Printre alți metodologi apropiați de noul șef al politicii interne a Kremlinului se numără și „tehnologul umanitar" Yefim Ostrovsky.

La sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, metodologii lui Șcedrovitski au lucrat activ la formularea conceptului de „lume rusă." De la anexarea Crimeei și conflictul armat din estul Ucrainei, acest concept a căpătat o semnificație diferită. Noii susținători ai „lumii ruse" precum Igor Strelkov și Konstantin Malofeyev cred că Rusia ar trebui să recupereze teritoriile imperiale pierdute, că Rusia este acolo unde se vorbește rusă.

Șcedrovitski avea în minte ceva complet diferit. „Lumea rusă" a urmașilor săi este, de asemenea, centrată pe limbă, dar aici se termină asemănările. Teritoriul nu contează pentru discipolii lui Șcedrovitski; ei văd granițele statale ca fiind depășite în contextul noii economii globale: „Noua lume rusă nu este una care caută noi teritorii. Noua lume rusă este una în ascensiune care desfășoară noi imagini ale viitorului", au scris Peter Șcedrovitski, Ostrovsky și Kiriyenko.

În opinia lor, pe lângă a deveni un lider economic (ceea ce este, desigur, esențial), Rusia trebuie să ofere un exemplu în dezvoltarea „tehnologiilor de gândire" și „tehnologiilor umanității," inclusiv instrumente care pot ajuta la „gestionarea" societății. Adepții susțin că nu doresc să manipuleze conștiința publicului, afirmând că „tehnologiile umanității nu guvernează oamenii; mai degrabă, ele guvernează regulile și cadrele comunicării și interacțiunii lor."

Ideologia este, de asemenea, importantă pentru adepții lui Georgy Șcedrovitski. „Când o persoană este privată de scopuri mai înalte, nu este destinată niciunui loc și nu este direcționată nicăieri; se zbate în dreapta și în stânga și trăiește într-un fel de mișcare browniană." Îi lipsește direcția. Ideea este că, întotdeauna am tratat ideologia în același mod în care programatorii de computer tratează Windows ca pe o ideologie. „Este un meta-proiect, proiectul tuturor proiectelor," spune Yefim Ostrovsky. El crede că un mic grup de tehnologi ar putea formula o ideologie cu potențialul de a determina perspectiva întregii țări.

Și există alte motive să credem că Kiriyenko nu va acționa ca un tehnocrat obișnuit. Peter Șcedrovitski este clar în dezacord cu abordarea tehnocrată, scriind că „obiectivele și conceptele false sunt la baza prăbușirii proiectului sovietic în anii 1970 și 1980." Multe dintre ele au devenit populare încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Cel mai notabil, a fost „tehnocratismul" în înțelegerea proceselor de reproducere și dezvoltare socială, precum și subestimarea factorilor culturali și a resurselor culturale în istoria umană."

Știind toate acestea, este greu să-l vedem pe Sergei Kiriyenko ca pe un tehnocrat obișnuit care va pur și simplu executa ordine. Realizările sale în guvern sunt dovada acestui lucru: ca trimis prezidențial, Kiriyenko a adus idei noi, înființând instituția inspectorilor federali în districtul său, care a fost ulterior adoptată de Kremlin, de exemplu.

Metodologul Șcedrovitski încearcă întotdeauna să îndoaie realitatea după bunul său plac. Crede că este suficient de puternic și de înțelept pentru a face asta. El nu face doar ceea ce vrea superiorul său; superiorul însuși poate deveni un obiect al influenței sale.

Cel mai probabil, rolul actual al lui Sergei Kiriyenko implică îndeplinirea unei sarcini specifice de amploare, poate organizarea unor alegeri prezidențiale anticipate, modificarea constituției sau restructurarea guvernului în lumina crizei economice actuale și a declinului ratingurilor de aprobat al președintelui. Dar nu ar trebui să ne așteptăm ca Kiriyenko să urmeze orbeste ordinele. S-ar putea să găsească modalități neortodoxe de a schimba lumea din jurul său.