Washington Post: Cât de eficient e embargoul impus Rusiei. Cine suferă și cine se bucură după blocarea petrolului rusesc

Șocul invaziei Ucrainei de către Rusia a răsturnat politica din întreaga lume și a pus o întrebare cheie: ar trebui să evite restul lumii petrolul rusesc pentru a nu susține cu bani regimul lui Putin?, se întreabă cotidianul american Washington Post. Administrația Biden a decis să interzică importul de petrol și gaze naturale din Rusia, extinzând sancțiunile economice ample deja în vigoare.

Uniunea Europeană, care se bazează mult mai mult pe importurile de petrol rusesc, nu a luat încă măsuri, deși a promis că va reduce utilizarea gazului rusesc cu două treimi, în acest an. Rusia este cel mai mare exportator de petrol din lume. Mulți parlamentari din ambele tabere din Statele Unite susțin că este posibil să se impună o interdicție asupra petrolului rusesc fără a afecta economia SUA. Dar se vor acumula stocuri pe piața globală? Analiștii de petrol spun că amploarea exporturilor de petrol ale Rusiei le face dificil, dacă nu imposibil, de compensat, generând prețuri ridicate și o încetinire economică.

Washington Post face o analiză a fluxului de petrol rusesc şi constată că Rusia este al treilea cel mai mare producător de petrol din lume. Producția sa ajunge la 11,3 milioane de barili pe zi. Rusia consumă aproximativ 3,45 milioane de barili pe zi, în timp ce exportă peste 7 milioane de barili de țiței și alte produse petroliere pe zi, expediate în principal prin conducte, dar și cu cisterne. Exporturile de petrol se împart în ţări care susțin sancțiunile împotriva Rusiei - 4,8 milioane de barili pe zi; şi ţări care nu susțin sancțiunile împotriva Rusiei - 2,3 milioane.

Potrivit Washington Post în anul care s-a încheiat în octombrie 2021, Rusia a furnizat aproximativ un sfert din tot petrolul importat de Uniunea Europeană, de trei ori mai mult decât următorul cel mai mare furnizor. Dependența de petrolul rusesc variază foarte mult între statele UE. Germania, cea mai mare putere economică a blocului, și Polonia au importat cele mai mari cantități pentru uz intern. Printre statele UE care se bazează cel mai mult pe importurile de petrol rusesc se numără Slovacia, Finlanda și Lituania. Totodată Țările de Jos sunt un centru major de rafinare și comerț pentru Europa, cu cantităţi mari de petrol cumpărat şi vândut la Rotterdam.

În Statele Unite, administrația Biden a susținut interzicerea tuturor importurile de petrol și gaze rusești, dar aici dependenţa este una redusă. În ansamblu, petrolul rusesc a reprezentat anul trecut aproximativ 3% din consumul total al SUA. Majoritatea analiștilor spun că rafinăriile americane pot cumpăra cu ușurință o astfel de cantitate în altă parte.

Rusia a vândut Chinei anul trecut 1,6 milioane de barili de țiței pe zi, făcându-l cel mai mare cumpărător unic de țiței rusești. Rusia a fost al doilea cel mai mare furnizor de țiței al Chinei în 2021, reprezentând aproximativ 15 la sută din totalul importurilor chineze, în urma Arabiei Saudite. Aceasta este o sarcină descurajantă, mai ales că cererea globală de petrol este de așteptat să crească cu 3,2 milioane de barili pe zi în 2022, până la un total de 100,6 milioane pe zi, potrivit celui mai recent raport lunar al Agenției Internaționale pentru Energie.

În plus, exporturile actuale ar putea fi perturbate dacă ar izbucni lupte interne, așa cum a mai făcut, în locuri precum Libia, Irak sau Nigeria. Și unele rafinării pot lucra doar cu anumite tipuri de țiței. Doar câteva țări au capacitatea de a-și spori producția pentru a înlocui petrolul rusesc oprit de sancțiuni. Astfel, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite pot asigura până la 2,5 milioane de barili pe zi de producție suplimentară, dar aceste state limitează producția pentru a menține prețurile ridicate și pentru a avea o pernă pentru crize și mai mari.

Cea mai mare parte a capacității de rezervă se află în mâinile regatului saudit, adesea cunoscut drept banca centrală a petrolului. AIE se așteaptă deja ca Emiratele Arabe Unite să crească producția cu 400.000 de barili pe zi. Irakul și Kuweit ar putea crește ușor producția. Toate cele patru țări sunt membre ale Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol, veche de 62 de ani, care a început să se întâlnească cu țări non-OPEC în urmă cu aproximativ cinci ani pentru a reduce mai eficient oferta și a crește prețurile. Grupul combinat - cunoscut sub numele de OPEC+ include şi Rusia - s-a întâlnit recent și nu a modificat cotele de producție.

Până acum, alianța din Arabia Saudită şi Rusia pare să funcționeze, în ciuda rugăminților președintelui Biden ca regatul să pună mai mult petrol pe piețele mondiale. În acelaşi timp Iranul poate majora producţia cu circa 1,3 milioane, Venezuela - cu 760.000, iar SUA - cu 600.000 de barili. În cazul Iranului creşterea producţiei este blocată de negocierile privind acordul nuclear. Or, şi Rusia trebuie să semneze acest acord cu Iranul. Moscova a prezentat o nouă condiție: o garanție a SUA că sancțiunile care au fost impuse Moscovei pentru invadarea Ucrainei nu vor fi aplicate comerțului și investițiilor rusești cu Iranul. Chiar și fără această condiție, Iranul ar trebui să își deschidă facilitățile pentru verificare înainte de ridicarea sancțiunilor.

Deși este unul dintre cei cinci membri fondatori ai OPEC, Venezuela a suferit din cauza managementului prost și a sancțiunilor dure ale SUA. Nu are capacitatea de a activa producția de petrol peste noapte, precum Arabia Saudită, dar oficialii administrației Biden au început să contacteze liderii săi pe fondul crizei. Sondele din Venezuela au nevoie de întreținere extinsă, dar cu asistență occidentală și investiții de capital Venezuela ar putea stoarce până la o jumătate de milion până la 600.000 de barili pe zi în câteva luni sau un an.

Dar tensiunile rămân între Statele Unite și Venezuela, care a fost condusă de dictatori populiști. Obiectivele sancțiunilor americane nu au fost îndeplinite. În plus, câmpurile petroliere din Venezuela prezintă unele dintre cele mai grave preocupări de mediu ale lumii. Rusia ar putea pierde o parte de piață dacă alte țări intervin. Dar prețurile sunt ridicate chiar și după ce comercianții insistă asupra reduceri de la 25 la 30 de dolari pentru un baril de petrol rusesc. Kremlinul poate privi spre China, un client în creștere. Sau poate spre India, care importă aproape 85% din necesarul de țiței de 4,3 milioane de barili pe zi, dar primește mai puțin de 3% din aceasta din Rusia, potrivit Platts Analytics de la S&P Global Commodity Insights.