Adrian Năstase dezvăluie cum acționează serviciile de informații în politica externă. "Ele reduc incertitudinea, fără să o poată elimina"

Fostul premier Adrian Năstase atrage atenția, într-o analiză amplă publicată pe blogul său, asupra rolului crucial al serviciilor de informații în anticiparea amenințărilor și protejarea interesului național. Pornind de la lecțiile războiului din Irak, acesta avertizează asupra pericolului politizării informațiilor și subliniază că, pentru România, expertiza proprie și controlul democratic sunt esențiale într-o lume marcată de incertitudine și riscuri geopolitice.

"Calitatea politicii externe depinde de capacitatea unui stat de a înțelege mediul internațional înainte ca evoluțiile acestuia să îi restrângă opțiunile. Serviciile de informații contribuie la această înțelegere prin identificarea intențiilor, evaluarea capacităților și anticiparea riscurilor. Ele reduc incertitudinea, fără să o poată elimina. Contribuția lor devine utilă atunci când evaluarea profesională ajunge la timp la decident, iar acesta o integrează într-o judecată care ține seama de interesul național, resurse, dreptul internațional și consecințele politice", scrie fostul premier, pe blogul său.

Ce este cel mai important în activitatea serviciilor de informații

Adrian Năstase spune că produsul relevant este "analiza: confruntarea surselor, explicarea contextului și formularea unor estimări privind evoluțiile posibile. Un document secret poate fi incomplet sau înșelător; o informație publică, verificată și interpretată corect, poate avea valoare strategică. Raportările diplomatice, sursele umane, mijloacele tehnice și cercetarea surselor deschise trebuie să se completeze. Avantajul unui serviciu constă în capacitatea de a reuni aceste perspective și de a identifica ceea ce nu este încă vizibil în discursul oficial.

Serviciile sprijină politica externă în trei momente: înaintea unei decizii, prin avertizare și evaluarea opțiunilor; în timpul aplicării acesteia, prin urmărirea reacțiilor; ulterior, prin verificarea rezultatelor și semnalarea nevoii de corectare. Fundamentarea este, așadar, un proces continuu. În pregătirea unei negocieri, cunoașterea constrângerilor interne ale interlocutorului, a priorităților sale reale și a marjei sale de compromis poate fi la fel de importantă ca analiza poziției publice"

Adrian Năstase afirmă că anticiparea amenințărilor și a oportunităților este esențială în activitatea serviciilor.

"Avertizarea timpurie oferă conducerii politice timp pentru consultări, prevenție și pregătire. Ea privește riscuri militare, instabilitate politică, terorism, proliferare, atacuri cibernetice sau vulnerabilități economice. Totuși, o analiză dominată exclusiv de amenințări poate conduce la o politică externă defensivă. Serviciile trebuie să identifice și oportunități: deschiderea unui canal de dialog, apariția unei convergențe de interese ori posibilitatea diversificării unor relații economice.

Este necesară și distincția dintre capacitate și intenție. Faptul că un stat dispune de anumite mijloace nu dovedește că a decis să le folosească. Invers, o intenție ostilă poate exista înaintea dobândirii capacității de acțiune. O evaluare utilă precizează ce se cunoaște, ce se presupune și ce rămâne necunoscut. Decidentul trebuie să primească scenarii și indicatori de schimbare, nu o predicție prezentată drept certitudine. În felul acesta, informația susține flexibilitatea diplomatică și pregătirea pentru evoluții alternative", transmite fostul premier.

Adrian Năstase explică și limitele mandatului serviciilor.

"Ministerul de externe și serviciile au perspective instituționale diferite, dar complementare. Diplomația cunoaște relațiile oficiale, contextul local și posibilitățile de negociere; serviciile pot furniza date greu accesibile și evaluări asupra comportamentelor ascunse. Cooperarea trebuie organizată prin priorități clare, schimb de evaluări și proceduri de acces la informație. Compartimentarea protejează sursele, însă, dacă devine excesivă, poate împiedica folosirea informației de către cei care trebuie să acționeze.

Dialogul dintre analiști și beneficiari este indispensabil. Conducerea politică trebuie să formuleze întrebări relevante, iar serviciile să explice limitele răspunsurilor. Solicitarea de a evalua consecințele unei opțiuni este legitimă; solicitarea de a confirma o concluzie prestabilită compromite analiza. Ca reper instituțional, comunitatea americană de informații își definește rolul prin furnizarea de evaluări obiective pentru decizii de securitate națională, fără a formula recomandări de politică. Standardele sale cer separarea datelor de ipoteze, explicarea incertitudinii și examinarea alternativelor.

Contactele dintre servicii pot oferi, în anumite împrejurări, canale discrete de comunicare în perioade de criză. Ele pot facilita clarificarea unor intenții sau transmiterea unor mesaje sensibile. Asemenea contacte trebuie să rămână în cadrul mandatului legal și al orientării stabilite de autoritățile competente. Culegerea și analiza informațiilor trebuie deosebite de operațiunile destinate să influențeze evoluțiile externe: acestea din urmă presupun alte riscuri, alte responsabilități și o autorizare adecvată", mai explică acesta.

Fostul premier susține că, pentru România, "apartenența la NATO și la Uniunea Europeană face esențial schimbul de informații cu partenerii. Cooperarea extinde accesul la date și permite evaluări comune. Ea trebuie însoțită de o capacitate națională de analiză: aliații pot împărtăși obiective de securitate și, totuși, pot avea priorități, resurse sau sensibilități diferite. O evaluare proprie, întemeiată pe probe, întărește contribuția României la deciziile comune și capacitatea sa de a identifica implicațiile concrete pentru interesul național.

O asemenea capacitate presupune expertiză regională, cunoașterea limbilor și continuitate instituțională. Pentru politica externă românească, analiza Mării Negre, a vecinătății estice, a Republicii Moldova și a Balcanilor trebuie corelată cu evaluarea evoluțiilor europene și globale. Securitatea energetică, infrastructurile critice și dependențele tehnologice cer cooperarea analiștilor cu diplomați, economiști și specialiști tehnici. Inteligența artificială poate sprijini prelucrarea datelor, dar rezultatele sale trebuie verificate; volumul informației nu garantează înțelegerea ei"