Daniel Ionaşcu: "Vreau să merg în Parlament bine documentat despre cerinţele oamenilor pe care îi reprezint şi pe baza lor să propun legi"

În judeţul Suceava, unul dintre candidaţii PSD pentru Camera Deputaţilor face o altfel de campanie electorală. Care nu are nimic în comun cu o campanie clasică, aşa cum vedem de 35 de ani încoace. De fapt, ceea ce face candidatul Daniel Ionaşcu nici nu se poate numi o companie electorală. Ci, mai degrabă, o campanie de strângere de informaţii. Informaţii despore cerinţele oamenilor din judeţ. Cerinţe care să fie duse în Parlament şi transpuse în legi.

Aşadar, o campanie fără promisiuni şi fără niciun fel de alte tertipuri pentru a câştiga bunăvoinţa electoratului. Candidatul Daniel Ionaşcu explică:

„Vreau să elimin din politică bunul plac, micul aranajment, mica înţelegere, eventual şi o mică, hai să-i spunem elegant „atenţie" pentru un funcţionar. Să mă fac mai bine înţeles. Campania mea, dacă vreţi să o numim aşa, are două etape. Prima, am încheiat-o deja. A fost aceea de a populariza, prin toate canalele de comunicare pe care le-am avut la dispoziţie, legea în care sunt cuprinse drepturile, dar mai ales îndatoririle unui parlamentar. Am accentuat pe articolul 51, care cuprinde sancţiunile pentru un parlamentar. De ce am considerant necesar să fac acest lucru? Pentru ca alegătorii să cunoască foarte bine ce poate, dar mai ales ce nu poate să facă un parlamentar.

Într-o campanie electorală se promite foarte mult. Deşi, de multe ori, cei care promit nu au atribuţii în a rezolva ceea ce au promis. Eu am considerat că oamenii trebuie să cunoască această lege, astfel încât să poată discerne dacă li se face o promisiune doar de dragul de a li se câştiga votul, sau cel care promite chiar are în atribuţii în rezolvarea cerinţei lor. Mie, dacă îmi va cere cineva să renovez Cetatea Sucevei, îi voi spune că nu pot, pentru că, în calitate de deputat, nu am astfel de atribuţii executive. Dar, dacă trebuie renovată Cetatea Sucevei, pot face altceva. Am să vă explic imediat şi ce. În asta constă de fapt ceea ce am afirmat la început: eliminarea bunului plac, a micii înţelegeri.

Începând cu data de 5 noiembrie, am intrat în cea de-a doua etapă a campaniei. Aceea de strângere de informaţii. Atât pe canalele de comunicare pe care le avem, eu şi echipa mea, cât şi din întâlnirile directe cu alegătorii. Trebuie, dacă voi fi ales, să ştiu ce vor oamenii. Altfel, cum să-i reprezint în parlament? Îi reprezint pe ei, cu ideile mele? Eu sunt de profesie avocat. Lucrez cu legile. Ştiu şi cum se fac legile. Aşadar, ştiind ce vor oamenii, voi şti ce iniţiative legislative să propun. Cerinţele lor le voi transforma în texte de lege, pe care, de la tribuna Parlamentului, le voi supune spre votare. Aici eliminăm bunul plac şi mica înţelegere. Rezolvarea unei probleme ridicată de cetăţeni să nu mai fie condiţionată de bunăvoinţa cuiva din executiv. Ci, devenind legi, acele cerinţe ale cetăţenilor trebuie obligatoriu îndeplinite de către Executiv.

Înţelegeţi care-i diferenţa? Fiind cuprinse în texte de lege, cerinţele cetăţenilor devin obligatorii pentru orice funcţionar din executiv, începând cu un simplu angajat de la o primărie de comună mică, până la premier şi preşedinte. Nu mai trebuie bunăvoinţa nimănui pentru a se rezolva o problemă. Ea trebuie rezolvată, pentru că este lege. Iar legea trebuie aplicată. Revin la exemplul cu Cetatea Sucevei. Eu, în calitate de deputat, nu am atribuţii pentru a o renova. În schimb, pot propune o lege pentru protejarea şi reabilitarea monumentelor istorice. Iar cei care au atribuţii legale să o renoveze, şi nu numai Cetatea Sucevei, că nu se poate da o lege punctual, aşa cum au încercat să dea o lege pentru un singur om, pentru Klaus Iohannis, ci pentru toate cetăţile din ţară, iar cei care au atribuţii pentru a reabilita şi proteja monumentele trebuie să o facă. Pentru că e lege şi, cum spune vorba veche, nu mai e loc de tocmeală."

Aşadar, o campanie fără promisiuni. Sau, dacă vreţi, cu o singură promisiune. Iniţiative legislative făcute strict pe baza cererilor cetăţenilor. Poate fi un început pentru o politică în slujba cetăţeanului, aşa cum se clamează de la Revoluţie încoace, dar nu s-a întâmplat până acum.

Sorin Ovidiu Bălan