„Președintele Iohannis devine o vulnerabilitate pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei"

„Ce poate fi mai periculos pentru UE decât o putere care se agăța de pro-europenism ca să justifice anulări de alegeri și prelungiri de mandate prezidențiale?", se întreabă Alexandru Gussi, profesor la Universitatea din București.

„Participarea la UE ne permite în continuare să fim liberi, dar nu e suficientă pentru a fi democratici. Iar pierderea democrației e primul pas către pierderea libertății. UE la cel mai înalți nivel, precum și principalele puteri democratice europene, nu vor sta pasive la nesfârșit. Ce poate fi mai periculos pentru UE decât o putere care se agăța de pro-europenism ca să justifice anulări de alegeri și prelungiri de mandate prezidențiale? Degeaba domnul Iohannis e poate prieten cu președinta Comisiei, el însuși devine o vulnerabilitate pentru Uniunea Europeană în ansamblul ei. Mâine toți anti-europenii și euroscepticii vor denunța ceea ce va fi considerat un precedent le nivelul UE. Unul antidemocratic", scrie Alexandru Gussi, într-un articol din Contributors.

„Europa e prea concentrată pe alte subiecte ca să acționeze acum rapid și eficient, dar e prea fragilă ca să-și permită să închidă ochii", crede profesorul care are un masterat și un doctorat în științe politice la Institut d'Etudes Politiques din Paris. Autorul susține că tocmai prin faptul că n-a avut loc turul 2 al alegerilor prezidențiale a consolidat o putere la care sunt mari șanse ca să nu fi ajuns Călin Georgescu. Sondajele publice (nu cele strecurate de sistem) arătau o ascensiune a contracandidatei liderului radical de dreapta.

„Paradoxul e că cei care au ghidonat politic anularea alegerilor trebuie să hrănească și ideea că Georgescu ar fi câștigat. Asta deși ultimul sondaj public indica contrariul, deși opinia generală despre NATO și UE indica contrariul. Dar o eventualitate improbabilă a trebuit să fie transformată în inevitabilitate. Și ceea ce le legitimează lor gestul instituțional dramatic, legitimează infinit mai mult în ochii unei părți importante din electorat o adevărată legendă a lui Georgescu-adevărat câștigător. Un Georgescu nu numai nedreptățit, în ciuda campaniei ilegale, dar un fel de președinte ales, dar niciodată încoronat", spune Gussi.

Despre decizia CCR de anulare a alegerilor, profesorul spune că „a fost ultimul glonț tras de elitele acestor instituții în chiar inima procesului de legitimare a regimului politic". Autorul spune că un regim politic poate trăi mult și bine și „fără o inimă democratică", dar natura sa se schimbă radical.

„E trist că oamenii sunt grav manipulați și votează în consecință, dar răspunsul la pericolul putinist a fost acela al unor gesturi de tip putinist, ca să-l parafrazez pe Armand Goșu. Niciodată regimul nostru politic nu va mai fi același: fie urmează o nouă tranziție spre democrație, fie dimensiunea autoritară va crește până la a deveni evidentă și celor care încă mai sărbătoresc decizia CCR de vinerea trecută", crede profesorul.

„Care este soluția? Să spunem întâi de unde nu poate veni ea. În fruntea statului se caută diverse mijloace pentru a încadra neconstituțional votul românilor, iar o parte din societate a fost convinsă de acest demers sau îl acceptă din pur conformism. O altă parte se simte umilită, crede că i s-a furat victoria, se radicalizează. Din aceste zone nu putem aștepta nimic bun, se luptă între ele, dar prin acțiunile lor se hrănesc reciproc", scrie Gussi.

O soluție poate veni, crede profesorul, doar din două direcții: din interiorul statului și din partea partenerilor occidentali ai României. Prima, „constituțională, legală și morală", poate veni, spune Gussi, de la Elena Lasconi, candidata care a intrat în turul II „și nu este acuzată de campanie ilegală".

„Ea poate reface un fragil fir al legitimității democratice de la care o nouă democratizare poate începe. E necesar, dar insuficient. Poate Elena Lasconi și cei care o susțin să răspundă acestei sfidări? Nu știu. Vedem cât este de atacată de pescuitorii în ape tulburi", scrie Gussi. A doua parte a soluției depinde de implicarea partenerilor occidentali ai României. „Ei au intervenit în 2012. Dar de atunci România merge cu cârje democratice și, iată, se dovedește incapabilă să meargă fără ele", conchide autorul.