1816 - anul în care lumea a fost martora unui fenomen cu totul neobișnuit: vara nu și-a mai făcut apariția. Ce s-a întâmplat

În anul 1816, lumea a fost martoră la un fenomen cu totul neobișnuit: vara nu și-a făcut apariția. Acest eveniment remarcabil, cunoscut sub numele de „anul fără vară", a adus cu sine consecințe surprinzătoare.

Temperaturile globale au înregistrat scăderi semnificative, declanșând haos în modelele meteorologice din întreaga lume și având un impact considerabil asupra vieții și agriculturii.

Statele Unite au cunoscut o iarnă prelungită, cu vreme extrem de rece care a predominat în locul căldurii obișnuite de vară. În statele din estul țării s-a înregistrat îngheț în luna mai și chiar zăpadă în iunie.

Președintele american John Quincy Adams, care se afla la Londra în acea perioadă, a scris în jurnalul său despre ploaia înghețată și tunetele care l-au ținut în casă. Între timp, Europa a fost lovită de ploi necruțătoare, Irlanda suportând opt săptămâni de precipitații neîntrerupte.

În Asia, sezonul musonic a fost perturbat, ceea ce a dus la secetă și la recolte nereușite. Impactul a fost sever, provocând foamete pe scară largă în multe regiuni. Cauza principală a acestor fenomene meteorologice anormale poate fi urmărită până la o erupție vulcanică pe Muntele Tambora din Indonezia, în 1815.

Erupția a eliberat particule de cenușă în atmosferă, blocând lumina solară și provocând o răcire globală. Dioxidul de sulf provenit din erupție s-a amestecat cu apa pentru a forma acid sulfuric, care a reflectat radiația solară, contribuind și mai mult la efectul de răcire.

Cercetătorii cred că erupția muntelui Tambora a jucat un rol important în condițiile meteorologice extreme din 1816. Modelele climatice indică faptul că, în lipsa vulcanului, anul ar fi putut fi mai ploios în Europa, dar nu atât de rece cum a fost.

În general, 1816 a fost un an dificil atât pentru planetă, cât și pentru locuitorii săi, primind porecla de „optsprezece sute și înghețați de moarte".