Au descoperit fizicienii o nouă dimensiune a realității? Ipoteza care ar putea schimba radical modul în care înțelegem Universul

O echipă de cercetători de la Universitatea din Varșovia și Universitatea din Oxford lansează o ipoteză care ar putea schimba radical modul în care înțelegem universul. Potrivit noii teorii, depășirea vitezei luminii ar putea deschide accesul către o așa-numită „lume superluminală", un domeniu ce contrazice principiile fizicii clasice și pune sub semnul întrebării însăși natura spațiului și a timpului.

Până acum, ideea că nimic nu poate călători mai repede decât viteza luminii a fost un pilon fundamental al fizicii moderne, fundamentat de teoria relativității a lui Albert Einstein. Totuși, noul studiu, publicat inițial în revista Classical and Quantum Gravity, vine să provoace această limită aparent de netrecut.

În lumea noastră familiară, ne mișcăm în trei dimensiuni spațiale (sus/jos, stânga/dreapta, înainte/înapoi) și una temporală (trecut-prezent-viitor). Dar cum ar fi dacă perspectiva s-ar schimba? Cercetătorii au creat un model teoretic în care particulele se mișcă mai repede decât lumina. Pentru observatorii din această perspectivă „superluminală", universul ar părea că are o singură dimensiune spațială și trei dimensiuni temporale.

Acest concept fascinant extinde teoria relativității speciale. Profesorul Andrzej Dragan, unul dintre autorii studiului, explică implicațiile.

„Presupunem că un astfel de tahion nu diferă ca principiu de o particulă standard subluminală", a declarat Andrzej Dragan. El a adăugat că, dacă ne imaginăm observatori capabili să se deplaseze cu o viteză mai mare decât a luminii, perspectiva asupra realității s-ar schimba dramatic. „Pentru un astfel de observator... ar rămâne o singură dimensiune spațială... Celelalte trei dimensiuni ar fi dimensiuni ale timpului", a subliniat el.

Einstein a stabilit că viteza luminii în vid este o constantă universală și că niciun obiect cu masă nu o poate atinge, darămite să o depășească. Motivul este legat de energie: pe măsură ce un obiect accelerează, masa sa tinde spre infinit, necesitând o energie infinită pentru a atinge viteza luminii.

Cu toate acestea, modelul dezvoltat de echipa polonezo-britanică nu ocolește teoria lui Einstein, ci o abordează dintr-un unghi inedit. Ei introduc conceptul de „tahioni", particule ipotetice care se deplasează întotdeauna mai repede decât lumina. Din perspectiva acestor tahioni, regulile jocului se schimbă.

Echipa de cercetători, condusă de profesorii Andrzej Dragan (Universitatea din Varșovia) și Artur Ekert (Universitatea din Oxford), a dezvoltat o „extensie" a relativității restrânse. Ei propun un cadru teoretic în care observatorii superluminali ar percepe un univers cu trei dimensiuni temporale și doar una spațială.

„Să ne imaginăm... că fizica... ar trebui să arate la fel pentru toți observatorii care se deplasează în linie dreaptă... indiferent dacă aceștia se mișcă cu o viteză mai mică sau mai mare decât viteza luminii", a explicat profesorul Dragan. Această abordare deschide posibilitatea ca teoria cuantică, cu comportamentele ei ciudate, să fie explicată fără a renunța la principiile relativității.

Această perspectivă revoluționară ar putea oferi o punte de legătură între cele două mari teorii ale fizicii moderne: relativitatea și mecanica cuantică. De zeci de ani, fizicienii caută o „teorie a întregului" care să unifice aceste două domenii, adesea aparent incompatibile.

Conceptul unei lumi cu o singură dimensiune de spațiu și trei de timp este, deocamdată, doar o construcție matematică și teoretică. Nu există încă dovezi experimentale care să confirme existența tahionilor sau a acestei „dimensiuni" ascunse. Totuși, importanța studiului rezidă în capacitatea sa de a provoca modelele existente și de a stimula noi direcții de cercetare în fizica teoretică.

Dacă această teorie s-ar dovedi a fi corectă, ar schimba fundamental modul în care înțelegem universul. Nu ar mai fi doar o chestiune de a depăși o limită de viteză, ci de a accesa o realitate complet diferită, guvernată de legi pe care abia acum începem să le întrezărim.