Boicot suveranist: „Refuzați comanda dacă nu e livrată de un român". Cât câștigă statul român de pe urma muncitorilor străini
Postat la: 17.11.2026 - 10:12
Parlamentarii AUR și SOS România au cerut verificarea amplorii imigrației printr-un apel făcut în Parlament recent și avertizează deja de mai demult asupra riscurilor pe care le-ar reprezenta muncitorii veniți din afara Uniunii Europene, mai ales axându-și discursul vădit xenofob cu tendințe rasiste către lucrătorii din Asia și Africa.
Mesajele tăioase ale politicienilor extremiști sunt însă contrazise direct de datele europene arată că România are una dintre cele mai mici proporții de cetățeni străini din Uniunea Europeană. Aproximativ 150.000 de muncitori extracomunitari aveau drept de ședere pentru muncă la sfârșitul anului 2025, iar o estimare economică publicată anul trecut arată că taxele și contribuțiile lor salariale ar putea aduce bugetelor publice aproximativ 500 de milioane de euro anual.
Ba mai mult, un deputat AUR, el însuși angajator al unor muncitori asiatici, a avansat o sumă de trei ori mai mare, de 1,5 miliarde de euro, contestând discursul colegilor de partid. Dincolo de cifre însă, mesajele controversate ale politicienilor aduc în prim plan o non-problemă vizavi de realitatea curentă a României, dar care a fost deja transformată în armă politică și frică socială de valul extremist și populist în foarte multe țări europene pentru a capta atenția alegătorilor.
Camera Deputaților a aprobat, pe 11 noiembrie 2026, înființarea unei comisii parlamentare de anchetă privind impactul migrației asupra ordinii publice și securității naționale, respectarea legislației referitoare la străini și combaterea migrației ilegale. Solicitarea a venit din partea grupurilor parlamentare AUR și SOS România, iar propunerea a primit 145 de voturi favorabile, 83 împotrivă și două abțineri, cu sprijinul unor deputați PSD. Potrivit solicitării, comisia ar trebui să solicite informații privind legalitatea intrării și șederii străinilor, infracțiunile și contravențiile înregistrate, tentativele de trecere ilegală a frontierelor, dar și cazurile de exploatare a lucrătorilor străini. Cel puțin la nivel tehnic, e adevărat că verificarea acestor aspecte intră în atribuțiile legitime de control parlamentar, dar dezbaterea în sine care a însoțit înființarea comisiei a readus în prim-plan afirmații potrivit cărora creșterea numărului muncitorilor extracomunitari ar putea reprezenta, în sine, un pericol pentru societatea românească.
Concret, deputatul AUR Dan Tanasă a susținut în plen că numărul muncitorilor din afara Europei a crescut de la peste 101.000, la sfârșitul anului 2024, la peste 149.000 în 2025, legând această evoluție de solicitările de reîntregire a familiei și a avertizat că România s-ar putea confrunta cu o imigrație mult mai amplă, avansând posibilitatea ca 150.000 de lucrători să ajungă, în câțiva ani, la 700.000 sau chiar un milion. „Nu mai este vorba despre forță de muncă ieftină din țări de lumea a treia, este vorba de migrație în masă, pentru că în câțiva ani 150.000 se pot transforma lejer în 700.000 - un milion. Treziți-vă! Votați înființarea acestei comisii, pentru că ceea ce se întâmplă în Vestul civilizat este deosebit de periculos [...] În România avem lucrătorii din alte țări care au drept de ședere și au drept de muncă în această țară. Extremiștii nu vor să facă o distincție între migrația ilegală și lucrătorii străini care ajung la noi în țară cu drept de ședere și cu drept de lucru la noi. E foarte important să vedeți că printre inițiatori este un inculpat care a fost inculpat chiar pentru faptul că a incitat la ură împotriva lucrătorilor străini", a declarat deputatul AUR.
Un alt deputat AUR, Valeriu Munteanu, ales președinte al comisiei, a invocat în comunicatul oficial al partidului exemple de infracțiuni comise de cetățeni străini, inclusiv un dosar de trafic de droguri instrumentat de DIICOT în iunie 2026, precum și cazurile de lepră identificate la Cluj-Napoca în decembrie 2025. Munteanu a argumentat că autoritățile trebuie să îmbunătățească verificările, supravegherea sanitară și combaterea rețelelor infracționale, dar sigur că infracțiunile în sine nu au în centru naționalitatea muncitorilor străini în România ca fenomen de masă sau că aceștia ar reprezenta o amenințare disproporționată. Parlamentarii SOS România au cerut deschis chiar restrângerea recrutării legitime, cu acte în regulă, de lucrători din afara Uniunii Europene, într-o declarație publicată pe site-ul Camerei Deputaților, deputatul Tudor Ionescu solicitând direct eliminarea contingentului de 90.000 de lucrători străini prevăzut pentru 2026.
Acesta este de părere că recrutarea cetățenilor din afara UE la noi în țară „pune presiune pe salarii, reduce puterea de negociere a angajaților români, adâncește inechitățile sociale și creează tensiuni sociale și etnice pe termen mediu și lung. În aceste condiții, menținerea contingentului de lucrători străini este o sfidare directă la adresa românilor care muncesc, care sunt în căutarea unui loc de muncă sau care se întorc acasă din exilul economic! Guvernul României are obligația să acționeze pentru binele general al țării și al cetățenilor români, nu al muncitorilor străini din Nepal, Sri Lanka, Bangladesh sau Vietnam!".
De la apelurile la boicot la avertismentul unui coleg de partid: muncitorii străini ar aduce miliarde de euro la buget
Actuala controversă parlamentară readuce în atenție apelul lansat în august 2025 de același Dan Tanasă, prin care deputatul le cerea românilor să nu accepte comenzile livrate de curieri străini, în special din Asia și Africa. „Refuzați comanda dacă nu e livrată de un român. Nu mai încurajați importul de muncitori necalificați din Asia și Africa. Treziți-vă!", declara acesta la momentul respectiv. Postarea a provocat reacții publice și plângeri penale, iar în octombrie 2026, Parchetul General l-a trimis în judecată pe parlamentar pentru incitare la violență, ură sau discriminare în legătură cu mesajele publicate pe rețelele sociale.
În plus, controversa iscată de Tănasă a produs o reacție inclusiv în interiorul partidului. Mohammad Murad, deputat AUR de origine libaneză, antreprenor în industria hotelieră și angajator al unor lucrători străini, a contestat afirmațiile colegului său într-un interviu acordat Antena 3 CNN la 28 august 2025, în care a estimat că muncitorii străini contribuie anual cu 1,5 miliarde de euro la bugetele publice. Parlamentarul a argumentat că angajații străini plătesc contribuții pentru pensii, sănătate și impozite, iar șederea lor este legată de existența unui contract de muncă și că, în opinia sa, ponderea mare a lucrătorilor tineri poate face ca unele contribuții să fie încasate înainte ca beneficiarii să aibă nevoie de prestații publice importante.
Mai mult, acesta a invocat inclusiv experiența propriilor afaceri, susținând că aproximativ 600 dintre cei 2.000 de angajați ai structurilor sale hoteliere sunt străini și că, în trecut, lipsa personalului l-a împiedicat să deschidă unele unități, avertizând că plecarea bruscă a 200.000 de lucrători străini ar putea împinge spre faliment aproape 30% dintre firmele românești și că propria sa contribuție la economia României a devenit posibilă după ce s-a stabilit aici.
Cât încasează, de fapt, România de la muncitorii străini. Diferența dintre estimările publice și datele ANAF
O estimare mai prudentă a contribuției fiscale a lucrătorilor extracomunitari a fost publicată în 2025 de Europa Liberă, cu date preluate de pe Termene.ro în cadrul unui reportaj care a spus povestea mai multor lucrători veniți din afara granițelor UE. Pornind de la aproximativ 130.000 de persoane venite din afara Uniunii Europene pentru a munci și de la un nivel salarial apropiat de minimul pe economie, jurnaliștii au calculat că impozitele și contribuțiile sociale aferente ar putea depăși 200 de milioane de lei lunar, iar aplicat pe durata unui an întreg, calculul conduce la aproximativ 2,5 miliarde de lei, echivalentul a aproape 500 de milioane de euro. Estimarea presupune circa 1.600 de lei lunar în impozit și contribuții pentru fiecare salariat, în condițiile salariale de la momentul documentării.
Datele obținute de Economica.net de la Inspectoratul General pentru Imigrări în februarie anul acesta arată că, la 31 decembrie 2025, peste 148.000 de cetățeni extracomunitari aveau permise de ședere valabile în scop de muncă, cu aproape 48% mai mulți decât la sfârșitul anului precedent.
În plus, impozitul pe venit și contribuțiile salariale reprezintă numai o parte a relației fiscale dintre lucrător și stat. Consumul din salariile încasate generează TVA și alte taxe indirecte, iar activitatea companiilor care utilizează această forță de muncă poate produce venituri fiscale suplimentare. În sens invers, serviciile medicale, infrastructura, administrația și celelalte prestații publice presupun costuri, ca să nu mai punem la socoteală aportul fizic de consum adus la economie de cei care se stabilesc în România.
Amploarea reală a imigrației în România devine mai clară dacă punem „fenomenul" în oglindă cu ce se întâmplă în statele vecine însă și vedem că, potrivit Eurostat, în ediția 2026 a raportului Key figures on Europe, cetățenii străini reprezentau sub 2% din populația României la 1 ianuarie 2025, comparativ cu 9,9% în ansamblul Uniunii Europene. De exemplu, în Austria, proporția cetățenilor străini era de aproximativ 20%, în Germania de aproape 15%, iar în Spania de circa 14%. România se afla, alături de Polonia și Slovacia, printre statele cu cele mai mici ponderi ale populației cu cetățenie străină din Uniune, da că nu mai spunem că datele statisticienilor europeni includ atât cetățeni ai altor state membre, cât și persoane din afara UE, indiferent dacă au venit pentru muncă, studii, reîntregirea familiei sau alte motive legale. România înregistrează într-adevăr o creștere rapidă a imigrației pentru muncă, dar pornește de la o bază mult mai redusă, iar cel mai nou raport OCDE privind migrația internațională, publicat la 12 noiembrie 2026, consemnează că România a acordat în 2025 aproximativ 69.000 de noi permise de ședere mai lungă de 12 luni cetățenilor din afara UE, cu 34,9% mai multe decât în 2024 și aproximativ 84,3% dintre acestea au avut drept scop munca, față de 8,5% pentru reîntregirea familiei și 5,3% pentru studii. Chiar și cumulând toate cifrele, ne aflăm tot sub marja de permise care se pot aloca în prezent, de 90.000, pe care politicienii AUR și SOS România țin ca Statul să o reducă.
Nu începem să ne comparăm cu țări precum Spania, de exemplu, unde, de altfel, știm că în ultimele două decenii mai ales s-au stabilit și sute de mii de români. Datele publicate la 13 noiembrie 2026 de Ministerul spaniol al Incluziunii, Securității Sociale și Migrației arată că, în octombrie, sistemul spaniol de asigurări sociale înregistra o medie de 3.699.878 de lucrători străini afiliați, reprezentând 16,4% din totalul contribuabililor. Numărul lor a crescut cu aproape 600.000 față de octombrie 2025, iar lucrătorilor străini le revine 51,1% din creșterea ocupării înregistrate de la reforma pieței muncii din 2022, potrivit autorităților spaniole. Aproximativ 340.000 dintre contribuabilii străini din Spania erau cetățeni români.
Cât despre datele OCDE, în International Migration Outlook 2021, OCDE a evaluat impactul fiscal al imigrației în 25 de țări, pentru perioada 2006-2018, folosind o metodologie comparabilă, iar cercetarea a constatat că, în toate statele analizate, imigranții plăteau mai mult prin impozite și contribuții sociale decât cheltuiau autoritățile cu prestațiile lor sociale individuale, educația și sănătatea. Iar când sunt incluse toate categoriile de cheltuieli publice, de la infrastructură și administrație până la apărare și serviciul datoriei publice, contribuția fiscală netă totală a imigranților era pozitivă în aproximativ o treime dintre țările analizate, în majoritatea statelor efectul situându-se între minus 1% și plus 1% din PIB.
Este perfect legitim faptul că România continuă să înregistreze o participare redusă la muncă în anumite categorii ale populației, salarii mici în mai multe sectoare și diferențe mari între regiunile dezvoltate și cele rămase în urmă. Potrivit Eurostat, în 2025 România avea cea mai ridicată proporție din UE a tinerilor cu vârste între 15 și 29 de ani care nu erau nici angajați, nici cuprinși într-o formă de educație sau pregătire profesională: 19,2%, comparativ cu media europeană de 11%. Dar toate aceste probleme sunt departe de a fi atribuibile muncitorilor străini, ci mai degrabă faptului că instituțiile românești nu reușesc să integreze propriii cetățeni în câmpul muncii la aceleași niveluri ca vecinii europeni (care, așa cum am văzut mai sus, au procente de imigranți net superioare). Din contră, OCDE a observat în studiul citat că imigrația lucrătorilor cu calificări reduse a contribuit recent la compensarea pierderilor de forță de muncă, recomandând în același timp îmbunătățirea formării profesionale, activarea persoanelor inactive și corelarea mai bună a recrutării din țări terțe cu nevoile reale ale economiei.
Dincolo de orice cifre statistice și discursuri naționaliste împrumutate din extrema dreaptă americană sau a țărilor vest-europene, România este încă o țară în care, de fapt, milioane dintre propriii cetățeni au plecat să muncească peste hotare și, tocmai de aceea, este absolut primordial într-un astfel de dialog public să nu ne desprindem cu atâta ușurință de modul în care ne dorim să înțelegem propria experiență a migrației. Cât despre mizele economico-sociale invocate de parlamentarii români, rezultatele financiare incontestabile pe care această mână de oameni le aduc la bugetul public ar trebui să constituie un argument în sine. Cu atât mai mult ipoteza dispariției lor de pe piața muncii.
Pentru alegătorii români, una dintre cele mai grave erori de logică este tocmai crearea unei legături de cauzalitate între lipsa de coerență a strategiilor instituțiilor statului pentru armonizarea mai competentă între piața muncii și educație, pe de o parte, și procentul de migrație pe care a reușit România, cu bruma de creștere economică pe care a dobândit-o datorită Uniunii Europene, în ultimele două decenii și chiar datorită capacității românilor de a forma o diasporă atât de ridicată, pe de altă parte. Rechemarea celor plecați peste hotare înapoi în țară, o temă separată, pleacă tot de la succesul sau incompetența acestor instituții și în niciun caz nu trebuie văzută ca o alternativă la un segment infim din fondul de resursă umană existentă.

Comentarii
Adauga un comentariuAdauga comentariu