Când uitarea devine un semnal de alarmă. Interviu cu Helene Radu - inspector de specialitate în cadrul Centrului de Zi pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Alzheimer

Seniorii din Sectorul 1 pot beneficia în luna octombrie de evaluări cognitive orientative și își pot verifica tensiunea arterială, glicemia și saturația oxigenului. Serviciile sunt gratuite și fac parte din „Octombrie MOV", campanie derulată de DGASPC Sector 1 prin Centrul de Zi pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Alzheimer.

Nu vor fi doar evaluări. Sunt programate activități, întâlniri și ieșiri în comunitate. Despre memorie, despre oamenii care vin la centru și despre ce se întâmplă atunci când familia începe să observe că ceva s-a schimbat am vorbit cu Helene Radu, inspector de specialitate în cadrul Centrului de Zi pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Alzheimer.

- Centrul este unic în țară. Ce faceți aici, concret?

- Lucrăm cu persoane care au tulburări cognitive. Avem stimulare cognitivă, socializare, activități prin care încercăm să păstrăm deprinderile pe care persoana încă le are. Serviciile sunt gratuite. Și lucrăm mult cu familia. Nu prea ai cum altfel. Familia este cea care rămâne cu el acasă, vede ce se întâmplă de dimineață până seara, observă schimbările.

- Astăzi este Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice. Ce le lipsește cel mai mult seniorilor pe care îi întâlniți?

- Compania, de multe ori. Să aibă cu cine să vorbească, să iasă din casă, să facă ceva. Sunt oameni care ajung să stea foarte mult singuri. Iar când există și o problemă cognitivă, izolarea nu ajută deloc.

- Dar cu memoria când ar trebui să începem să ne punem întrebări? Cu toții uităm.

- Sigur că da. Faptul că ai uitat ceva nu înseamnă că ai Alzheimer. Problema este când lucrurile încep să se repete. Întreabă același lucru, uită ceva ce înainte făcea fără nicio problemă, se dezorientează. Familia vede de obicei prima că nu mai este chiar ca înainte.

- Și ce face familia?

- Nu pune diagnosticul acasă. Dar nici nu așteaptă la nesfârșit. Dacă schimbările continuă, trebuie cerută o evaluare.

- În „Octombrie MOV" aveți chiar o acțiune numită „Testează-ți memoria". Ce testați?

- Este un chestionar orientativ. Atât. Nu punem diagnostic prin el. Chestionarul este în format tipărit la centru și se completează cu sprijinul echipei. Dacă apar anumite lucruri care ridică semne de întrebare, atunci discutăm cu persoana despre ce ar trebui să facă mai departe.

- Deci nu pleacă nimeni de aici cu diagnosticul de Alzheimer după un chestionar.

- Nu. Categoric nu. Dacă este cazul, persoana este îndrumată către o evaluare de specialitate.

- Ce mai pot face seniorii în „Octombrie MOV"?

- Pot veni pentru evaluarea cognitivă orientativă și pot să își verifice tensiunea arterială, glicemia și saturația oxigenului. Gratuit. Mai avem informare, activități, socializare, ieșiri. Campania nu este făcută numai pentru cei care au deja o problemă.

- De ce tensiune și glicemie într-o campanie în care vorbiți atât de mult despre memorie?

- Pentru că vorbim despre sănătatea unui om, nu numai despre memorie. Sunt niște verificări simple. Dacă apare o valoare care trebuie urmărită, omul află și știe că trebuie să meargă mai departe.

- Campania are patru cuvinte: demnitate, participare, respect și sprijin. De ce participare?

- Pentru că seniorii trebuie să rămână în comunitate. Să iasă, să întâlnească oameni, să participe la lucruri care le fac plăcere. Nu vrem să îi ținem doar între pereții centrului. Astăzi chiar au ieșit. Au fost la lansarea volumului „Memorii în Cuvinte Povești care rămân". Da. Și le-a făcut plăcere. Au fost la Hub-ul deGalben, în Piața Amzei. Au întâlnit oameni, au stat de vorbă, au participat la eveniment. Pare un lucru obișnuit, dar pentru unii seniori astfel de ieșiri contează foarte mult.

- Iar cartea este tot despre seniori și amintirile lor.

- Da. Volumul adună povești și experiențe de viață ale seniorilor bucureșteni.

- Cât de mult contează socializarea când deja există probleme cognitive?

- Mult. Nu trebuie să îl scoți pe om din viața lui pentru că are un diagnostic. Poate că nu mai poate face tot ce făcea înainte. Dar poate să facă alte lucruri. Poate să stea de vorbă, să asculte muzică, să participe la o activitate, să iasă.

- Familia cum duce toate schimbările acestea?

- Nu ușor. Aparținătorul este acolo în fiecare zi. Uneori obosește, alteori nu înțelege de ce persoana face un anumit lucru. Își mai pierde și răbdarea. E firesc să aibă nevoie de informații și de ajutor.

- Ce facem greșit cu un om care începe să uite?

- Îl corectăm. Foarte mult. Dacă întreabă iar același lucru, îi spunem imediat: „Dar ți-am spus". Numai că el nu face asta ca să ne enerveze.

- Există teamă de testarea memoriei?

- Da. Pentru că unii oameni aud „test de memorie" și se gândesc imediat la Alzheimer. Dar nu orice problemă de memorie este Alzheimer. Tocmai de aceea verificăm și, dacă este nevoie, omul merge mai departe la specialist.

- Ce le spuneți seniorilor din Sectorul 1 despre luna aceasta?

- Să vină. Să întrebe. Nu trebuie să aștepte să aibă neapărat o problemă. Serviciile sunt gratuite, pot participa la activități, pot face evaluarea orientativă și pot primi informații.

- Dumneavoastră ce ați învățat de la oamenii cu care lucrați aici?

- Răbdare, în primul rând. Și să nu mă uit doar la ce nu mai poate face un om. De multe ori sunt încă multe lucruri pe care le poate face. Doar că trebuie să ai timp să le vezi.