Care sunt investițiile preferate ale românilor la bursă și greșelile amatoricești care costă cel mai mult

Băncile și marile companii energetice se află printre cele mai urmărite de investitorii de pe piața românească, dar popularitatea unui sector nu garantează mereu câștiguri pentru noii intrați pe bursă care doar cumpără acțiuni și așteaptă să primească dividende la randamente generoase.

Tentația câștigului rapid îi împinge pe mulți începători spre riscuri pe care le înțeleg abia după primele pierderi. Ziare.com a căutat să identifice care sunt câteva greșeli recurente pe care românii le fac atunci când caută să își investească economiile pe piața de capital, printre cea mai gravă fiind lipsa unei educații financiare care să permită cumpărătorului să aibă răbdare atunci când cumpără active financiare.

Întotdeauna oamenii, mai ales când au sume mai mici de investit la început, se gândesc să dea un tun înainte, să facă o sumă mai mare, după care spun ei că vor face investiții mai serioase. Când, de fapt, ei trebuie să investească serios la început și, după ce au un portofoliu ceva mai mărișor, abia atunci, cu o parte mică din portofoliu, să facă investiții mai riscante. Economiile cele mai mici sunt puse uneori în investițiile cele mai riscante, în speranța recuperării rapide a distanței față de cei care au deja capital și, în cazul în care investiția eșuează, pierderea consumă tocmai banii cu care ar fi putut începe construirea unui portofoliu și poate duce la renunțarea la investiții.

Interesul investitorilor se îndreaptă către jucătorii puternici din energie, inclusiv către companiile implicate în regenerabile, proiecte fotovoltaice și producția de baterii. Băncile sunt, de asemenea, urmărite pentru soliditatea percepută a afacerilor, această orientare e legată de componența indicelui BET, în care sectorul bancar și cel energetic au o prezență dominantă. Mai concret, datele publicate la zi de Bursa de Valori București arată că Banca Transilvania are o pondere de 20,37%, OMV Petrom de 16,38%, Romgaz de 14,47%, Hidroelectrica de 11,18%, iar BRD de 6,10%. Împreună, cele cinci companii reprezentau aproximativ 68,5% din indice, în a cărui componență se regăsesc și Electrica, Transgaz, Nuclearelectrica, Transelectrica și Premier Energy.

E important să amintim că achiziția de acțiuni bancare înseamnă expunere la profiturile, pierderile și evaluarea bursieră a acelei bănci. Prețul poate scădea, iar dividendele pot varia, iar în energie, perspectivele unui sector atractiv trebuie puse în relație cu situația fiecărei companii, fiindcă datoriile, costul proiectelor, capacitatea de a le finaliza și veniturile pe care acestea le pot genera.

Întotdeauna băncile vor fi investiții sigure, cu atât mai mult cu cât cumpărătorii urmăresc progresul și investițiile pe care banca însăși le face în sectoare strategice. Un exemplu este chiar investiția girată de Banca Transilvania companiei Pavăl Holding (fondatorii Dedeman) care a contractat un împrumut record de aproximativ 400 de milioane de euro, reprezentând cea mai mare finanțare din istoria băncii și cea mai mare finanțare bilaterală din România, pentru preluarea operațiunilor Carrefour România, valoarea totală a tranzacției ridicându-se la circa 830 de milioane de euro.

Prima eroare: cumpărarea unei promisiuni fără înțelegerea afacerii

Există o schimbare de perspectivă pe care mulți începători o omit, și anume cumpărarea unei acțiuni îi face coproprietari ai companiei. Din acest motiv, analiza trebuie să depășească graficul prețului și să ajungă la activitatea firmei, rezultatele financiare și sectorul în care operează. Trebuie să îi dai timp unei companii să genereze profituri, să verifici raportările financiare de la trimestru la trimestru, de la semestru la semestru, să vezi cum evoluează rezultatele companiei și, în funcție de asta, să îți faci portofoliul.

Un investitor poate urmări, de exemplu, dacă vânzările cresc împreună cu profitul, dacă firma își majorează datoriile pentru a finanța investiții și dacă are numerar pentru obligațiile apropiate. Creșterea cifrei de afaceri poate coexista cu deteriorarea rentabilității, iar un profit contabil nu spune singur cât de ușor își poate plăti compania facturile. Asta include în documentare și participarea la adunările generale ale acționarilor ori la întâlniri cu reprezentanții companiilor, care permit investitorilor să ceară explicații despre rezultate și proiecte, în loc să se bazeze exclusiv pe informații circulate pe rețelele sociale. 

O acțiune care a scăzut mult poate continua să scadă

Un preț mult sub maximul trecut produce impresia unei reduceri de care ar fi păcat să nu profite investitorul. Însă maximul istoric nu arată cât valorează afacerea astăzi și nici dacă problemele care au provocat scăderea s-au încheiat. Marea majoritate încearcă să caute companii care au scăzut foarte mult. Și dacă au scăzut foarte mult, aia nu înseamnă că pot să crească foarte mult, neapărat. Se poate întâmpla, dar nu-i sigur. Însă cel mai important lucru e să caute companiile alea care chiar sunt ieftine pe cifre, adică pe fundamente. Distincția este foarte importantă pentru că, de exemplu, o acțiune cumpărată cu 100 de lei care ajunge la 50 de lei a pierdut jumătate din valoare, iar pentru a reveni la prețul de cumpărare trebuie să crească cu 100%. O nouă înjumătățire, de la 50 la 25 de lei, ar duce pierderea față de investiția inițială la 75%, astfel că dacă prețul scade atât de mult, e important ca investitorul să aibă resursele și educația necesare să distingă dacă e vorba de un așa-numit „dip" sau pur și simplu o deteriorare clară a perspectivelor care să nu aibă la orizont și o revenire.

În același timp, însă, o afacere cunoscută poate avea un preț care include deja așteptări foarte optimiste, iar rezultatele bune pot fi insuficiente pentru o nouă apreciere dacă investitorii anticipau rezultate și mai bune. Oamenii se bucură când acțiunile cresc și se supără când acțiunile scad. Dar ei spun că au o viziune pe termen lung. Păi, dacă ai o viziune pe termen lung, trebuie să te bucuri când acțiunile scad, ca să cumperi tot mai ieftin, în schimb, punctând că, pe baza unei documentări riguroase și o înțelegere a pieței, investițiile pe termen lung pot fi un prilej pentru îmbogățirea portofoliului într-o perioadă de scădere a pieței.

Răbdarea declarată dispare când portofoliul ajunge pe minus

Orizontul de investiție influențează cât risc poate suporta o persoană, însă formula „investesc pe termen lung" nu rezolvă singură problema și contează foarte mult, potrivit explicațiilor oferite de Paul Maior, dacă banii pot rămâne investiți și într-o perioadă nefavorabilă sau dacă sunt necesari pentru o locuință, o cheltuială medicală ori alte obligații. Investitorii, în general, mai ales cei mai tineri, nu prea au răbdare.

Nici păstrarea unei acțiuni pe o perioadă lungă nu garantează recuperarea pierderilor, în condițiile în care compania poate pierde definitiv o parte din afacere sau poate deveni insolvabilă, dar în cele mai multe cazuri, odată ce cumpărătorul își „face temele" în legătură cu perspectivele sale de investiții și se documentează atent, din surse credibile, pe măsură ce și înțelege care sunt cifrele care trebuie să îi informeze deciziile, atunci investițiile pe termen lung presupun ca vânzările anticipate să fie evitate pe cât posibil sub imperiul temerilor, chiar și dacă fluctuațiile sporadice în valoarea portofoliului pot părea descurajante la nivel episodic sau invers, dacă apar creșteri neașteptate. Practic, decizia de vânzare trebuie raportată la perspectivele financiare concrete ale companiei și la propriile nevoi financiare ale investitorilui, fără să fie dictată exclusiv de o scădere temporară sau de apariția unui profit. Una dintre dificultățile recurente este păstrarea perspectivei pe termen lung după apariția primelor fluctuații. Investitorii, în general, mai ales cei mai tineri, nu prea au răbdare. 

Fondurile tranzacționate la bursă, cunoscute ca ETF-uri, permit cumpărarea printr-un singur instrument a unui portofoliu compus din mai multe companii care urmărește, de exemplu, un indice. Investitorul nu trebuie să cumpere separat fiecare acțiune componentă, însă rămâne expus la scăderea pieței urmărite și la structura acelui portofoliu. Accesul mai ușor prin aplicații și investițiile automate pot încuraja plasarea banilor fără o înțelegere suficientă a produsului, astfel că diversificarea între mai multe companii reduce dependența de rezultatele unei singure afaceri, dar fluctuațiile pieței continuă să afecteze valoarea portofoliului. Indicele BET, de exemplu, a punctat acesta, arată că în cazul unei crize, mai multe acțiuni din aceeași piață pot fi afectate simultan de decizii fiscale, schimbări de reglementare sau dificultăți ale unui sector.

O altă eroare apare la evaluarea rezultatului, atunci când câștigul afișat în cont este confundat cu sporul efectiv de putere de cumpărare. Un randament anual net de 8%, într-o perioadă în care inflația este de 7%, înseamnă o creștere a puterii de cumpărare de aproximativ 0,93%, calculată ca 1,08 împărțit la 1,07, minus unu. Comparațiile între investiții trebuie astfel să folosească aceeași perioadă și să țină cont de venituri și costuri comparabile. Cei care investesc în titluri de stat, evident, având un randament decent, nu vor să riște pentru că ei știu că au randamentul ăla sigur. Siguranța percepută a încasării dobânzii trebuie însă separată de capacitatea acelei dobânzi de a acoperi scumpirile din perioada investiției.

În cele din urmă, costul greșelilor se acumulează dincolo de alegerea unei companii nepotrivite, dacă ne gândim că un preț plătit fără analiză, o concentrare prea mare a investiției într-un singur domeniu sau înrtr-o singură companiei, alături de comisioane repetate și vânzări dictate de nevoia urgentă de bani pot afecta masiv valoarea portofoliului. Pentru cel aflat la început, preferința pentru o bancă mare sau pentru energia regenerabilă este doar punctul de pornire, pentru că rezultatul depinde și de prețul cumpărării, de riscul asumat și de posibilitatea și deschiderea oamenilor de a susține investiția atunci când piața devine nefavorabilă.