Ce am învățat despre microplastice în 2025: Cât de periculoase sunt, unde se găsesc și cum le poți evita

Pentru mulți oameni de știință, 2025 a fost anul microplasticelor. Cercetătorii știau de zeci de ani că particule minuscule de plastic plutesc în râuri și lacuri și se acumulează în oceane. Dar abia în ultimul an au început să înțeleagă că aceste fragmente foarte mici de plastic - inclusiv unele imposibil de văzut cu ochiul liber - se află și în corpul nostru și în alimentele pe care le consumăm. Iar oamenii de știință încep să descifreze ce înseamnă acest lucru pentru sănătatea umană.

Publicația The Washington Post a înșiruit câteva dintre principalele lucruri pe care le-am aflat despre microplastice în 2025. După ce au descoperit particulele în testicule, rinichi, ficat, placentă și chiar în primul scaun al unui bebeluș, cercetătorii și-au îndreptat atenția către creier. Anul trecut, o echipă de cercetători de la Universitatea din New Mexico a folosit creiere de cadavre pentru a analiza dacă aceste particule minuscule pot traversa bariera hematoencefalică.

Ei au descoperit că plasticele nu doar pătrund în creier - ci se acumulează efectiv acolo. Creierele persoanelor care au murit în 2024, de exemplu, aveau concentrații semnificativ mai mari de microplastice decât cele ale persoanelor decedate în 2016. Și nu a existat nicio corelație între cantitatea de microplastice și vârsta persoanei la momentul decesului. Cercetătorii au analizat și probe de creier datând din 1997 și au observat aceeași tendință - mostrele mai recente conțineau mai multe microplastice.

Studiul a estimat, de asemenea, că creierul uman ar fi alcătuit în proporție de 0,5% din microplastice ca greutate - sau că ar conține aproximativ 7 grame din aceste particule, echivalentul greutății unei linguri de plastic. Această concluzie a fost contestată de alți experți, care spun că anumite celule grase din creier pot semăna cu microplasticele. Deși știința microplasticelor este încă la început, studiile din 2025 au asociat aceste particule minuscule cu mai multe boli, inclusiv Alzheimer și afecțiuni cardiace.

Într-un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Rhode Island, oamenii de știință au analizat șoareci cu o predispoziție genetică pentru Alzheimer. Atunci când șoarecii au fost expuși la particule foarte mici de polistiren - același plastic folosit în polistirenul expandat - au prezentat semne de probleme de memorie compatibile cu stadiile incipiente ale bolii Alzheimer. Șoarecii care nu au fost expuși la microplastice nu au prezentat aceleași probleme.

Există și alte legături sugestive. În studiul din New Mexico, cercetătorii au descoperit că pacienții cu demență aveau de trei până la cinci ori mai multe microplastice decât pacienții fără această afecțiune. Dar cercetătorii au avertizat că demența poate face creierul mai poros - ceea ce înseamnă că aceste creiere erau mai vulnerabile la particulele minuscule.

Oamenii de știință analizează, de asemenea, o posibilă conexiune între microplastice și bolile de inimă. Într-un studiu din 2024, un grup de cercetători italieni a constatat că persoanele cu microplastice într-o arteră-cheie erau mai predispuse să sufere un atac de cord, un accident vascular cerebral sau să moară în următorii trei ani. Un alt studiu, realizat de cercetători de la Universitatea din California, Riverside, a arătat că șoarecii masculi expuși la microplastice erau mai predispuși să dezvolte ateroscleroză, adică o acumulare de plăci în artere care poate duce la infarct sau accident vascular cerebral.

Oamenii de știință din întreaga lume continuă să descopere microplastice în alimente și băuturi. Un studiu al băuturilor din Regatul Unit a găsit aceste particule în cafea fierbinte, ceai fierbinte, apă îmbuteliată, suc de fructe, băuturi energizante și sucuri carbogazoase. Microplasticele au fost descoperite anterior și în apa de la robinet din numeroase state și țări; ele se găsesc și în fructe, legume, carne, alimente foarte procesate și pește.

Dar cercetătorii spun că unul dintre factorii-cheie de risc este căldura. Un pahar de plastic cu o băutură fierbinte, de exemplu, este mai probabil să elibereze particule minuscule în lichid decât unul cu o băutură rece. Alți cercetători au descoperit că recipientele și caserolele din plastic eliberează mult mai multe particule atunci când sunt încălzite sau introduse în cuptorul cu microunde.

Alimentele foarte procesate sunt, de asemenea, mai susceptibile să conțină concentrații mai mari de microplastice - probabil pentru că trec prin numeroase linii de asamblare și echipamente de procesare înainte de a ajunge în farfurie. Aceste alimente au, de asemenea, șanse mai mari să conțină concentrații ridicate de substanțe chimice din plastic care pot perturba hormonii din organism, precum ftalații sau bisfenolii.

Există încă multe întrebări despre riscurile microplasticelor pentru sănătate. Cercetătorii încearcă să înțeleagă cum arată o expunere medie pentru un american obișnuit și dacă sunt necesare niveluri neobișnuit de ridicate de expunere pentru a crea probleme de sănătate.

„Dacă 2025 ne-a învățat ceva, este că avem nevoie de date precise, metode analitice standardizate și cercetări de înaltă calitate pentru a fundamenta luarea deciziilor", a declarat Kimberly Wise White, vicepreședinte pentru afaceri științifice și de reglementare la American Chemistry Council, un grup de lobby al companiilor chimice. White a spus că un raport din 2025 al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară a susținut că majoritatea studiilor privind microplasticele din alimente de până acum nu îndeplinesc standardele minime de calitate.

Dar oamenii de știință spun că sunt în pregătire noi cercetări. Lumea a produs 450 de milioane de tone de plastic în 2025, iar acest număr este de așteptat să crească. Dacă toate aceste materiale plastice se transformă, în cele din urmă, în microplastice, planeta se va confrunta cu una dintre cele mai răspândite forme de poluare de până acum - și una despre care știm încă foarte puține lucruri.