Cercetătorii au crezut că e o farsă generată de AI: O insulă a dispărut peste noapte și a apărut la 30 de kilometri distanță - Explicația științifică

O insulă acoperită de pădure, apărută parțial din senin pe apa lacului de acumulare Williston din Columbia Britanică, a dispărut complet din imaginile surprinse de sateliți și a fost descoperită ulterior la o distanță de 30 de kilometri. Deși pare un fenomen paranormal, explicația științifică este mult mai simplă: întreaga masă de vegetație a plutit pe apă, fiind împinsă de rafalele puternice de vânt.

Această bucată de uscat plutitoare are o suprafață de aproape un hectar și este acoperită cu arbori maturi, devenind rapid un subiect intens urmărit în Canada. În urma investigațiilor realizate de compania BC Hydro, s-a stabilit că neobișnuita formațiune s-a oprit în cele din urmă la mal, în brațul Ospika al rezervorului Williston, după o călătorie pe apă ce a durat aproximativ două săptămâni.

Misterul din nordul Columbiei Britanice are la bază un fenomen natural explicabil. Nu a fost vorba despre o dispariție miraculoasă și nici despre o bucată de uscat formată peste noapte, ci despre un bloc masiv alcătuit din lemn, pământ și vegetație, desprins cel mai probabil de pe marginea lacului artificial administrat de firma publică BC Hydro.

Povestea a început cu o filmare realizată de ambarcațiuni de agrement și distribuită în comunitățile locale. În imagini se vedea o insulă acoperită de copaci, legănându-se pe apa rezervorului.

Bob Gammer, reprezentant al BC Hydro, a declarat că imaginile i s-au părut, inițial, posibil generate cu inteligență artificială. Era necesară o verificare independentă. Confirmarea a venit din satelit.

Dimensiunile impresionante ale insulei plutitoare care susținea copaci mari

O imagine din 21 iulie a arătat formațiunea plutind în sectorul principal al rezervorului, la vest de Finlay Bay.

BC Hydro estimează că avea aproximativ 70 de metri lățime, 140 de metri lungime și circa 9.800 de metri pătrați. Această insulă putea susține arbori deja dezvoltați, nu doar arbuști sau resturi de vegetație.

Cum s-a pierdut urma masei verzi în imaginile satelitare

Misterul s-a amplificat când o imagine din 5 august nu a mai arătat masa verde în locul inițial. Absența ei a fost interpretată rapid ca dispariție.

Dar imaginile satelitare nu oferă supraveghere continuă, iar un obiect plutitor poate ajunge într-un golf sau lângă țărm. Întrebarea reală nu era dacă insulă s-a evaporat, ci pe ce traseu a fost purtată.

Traseul misterios de 15 zile: reagăsirea insulei în brațul Ospika

Răspunsul a venit printr-o imagine din 15 august, relatări ale unor piloți și observații ale navigatorilor. Formațiunea fusese găsită la intrarea nordică a brațului Ospika, unde râul Ospika se varsă în rezervor, scrie retetesivedete.ro.

BC Hydro a comunicat că insula a ajuns la mal la aproximativ 30 km nord-vest de poziția inițială. Deplasarea ar fi durat aproximativ 15 zile.

Explicația cercetătorilor: cum a fost posibil ca un hectar de pădure să plutească pe apă

Pentru un observator, episodul poate părea o sfidare a fizicii. În realitate, nivelurile ridicate ale apei pot desprinde de pe mal o platformă formată din rădăcini, trunchiuri, sol și resturi lemnoase; vântul poate apoi împinge această insulă pe apă. Curentul rezervorului se deplasează lent spre est, către baraj, a explicat Gammer pentru CBC.

Vânturile puternice sunt, astfel, factorul probabil pentru deplasarea spre nord-west. Nivelul Williston Reservoir a fost neobișnuit de ridicat, pe fondul zăpezii acumulate iarna și al ploilor de vară. BC Hydro consideră că aceste condiții au putut elibera o masă prinsă anterior într-un golf sau de-a lungul malului. Ipoteza dominantă este că lemnul plutitor s-a acumulat ani la rând, iar plantele și copacii au prins rădăcini. Totuși, originea exactă a insulei fantomă nu este confirmată.

Pericolul ascuns din adâncuri: avertismentul geologilor și recomandările de siguranță

Geologul John Clague, profesor la Simon Fraser University, a atras atenția că malurile rezervorului sunt vulnerabile la eroziune și alunecări. El a descris cazul drept neobișnuit și a spus că ar trebui să existe un loc vizibil afectat pe țărmul de unde s-ar fi desprins structura.

Clague a fost surprins că masa a rămas întreagă pe o distanță atât de mare, fiind subțire și diferită de un aisberg. BC Hydro le recomandă curioșilor să păstreze distanța și să nu încerce să urce pe insulă sau să acosteze pe ea. Baza este probabil alcătuită din bușteni și material lemnos în descompunere, iar stabilitatea nu poate fi garantată.

Fotografiile de la distanță sau realizate cu drona sunt mai sigure decât apropierea fizică de o structură care se poate rupe. În prezent, formațiunea pare să se fi oprit pe malul brațului Ospika și se află mai departe de barajul W.A.C. Bennett decât la prima identificare. BC Hydro spune că nu prevede efecte operaționale, dar va continua monitorizarea. Vânturile puternice ar putea totuși desprinde din nou insulă de țărm sau o pot fragmenta, transformând-o într-un câmp de resturi care ar necesita o altă evaluare.