Clonarea în masă a animalelor de companie e la un pas distanță. Procedeul poate duce la monstrozități, după cum avertizează specialistii

Într-o zonă liniștită din Shropshire, Marea Britanie, un laborator de clonare își deschide ușile pentru stăpânii care vor să-și reîntâlnească prietenii necuvântători. Gemini Genetics se numără printre puținele companii europene care oferă clonarea animalelor de companie, inclusiv câini și cai Suffolk Punch.

Chiar dacă prețurile sunt destul de mari, între 38.000 și 59.000 de lire sterline, numărul celor interesați este în creștere, fiind dispuși să investească pentru a menține o legătură specială cu animalele lor. Tehnologia de clonare, dezvoltată în ultimele decenii, cu exemplul celebrei oi Dolly, permite acum replicarea precisă a ADN-ului unui animal decedat, oferindu-i o nouă existență sub forma unui exemplar genetic identic.

La Gemini Genetics, clonarea începe prin prelevarea țesutului de la animalul decedat, în maximum cinci zile de la deces. ADN-ul este extras, multiplicat și păstrat în azot lichid. Datorită interdicției de clonare în Uniunea Europeană, mostrele de ADN sunt trimise la un laborator partener din Texas, SUA, pentru a crea embrioni clonați.

Acolo, ADN-ul este inserat într-un ovul donator, din care a fost îndepărtat nucleul original. Dacă procesul este de succes, ovulul începe să se dividă și se formează un embrion, care este purtat de o mamă surogat pe parcursul gestației, ce durează între 2 luni pentru câini și până la 12 luni pentru cai. După naștere, animalele sunt înțărcate și returnate în Marea Britanie noilor lor stăpâni.

Compania permite, de asemenea, clienților să conserve ADN-ul animalelor fără a începe întregul proces de clonare. Pentru 600 de lire sterline, ADN-ul poate fi păstrat, oferind stăpânilor oportunitatea de a decide ulterior dacă doresc clonarea.

Deși tehnologia progresează, clonarea animalelor este o practică controversată. Organizații precum RSPCA (Royal Society for the Prevention of Cruelty to Animals) atrag atenția asupra problemelor etice și de bunăstare implicate. Clonarea nu garantează un animal identic în comportament și personalitate cu originalul, deoarece experiențele de viață au un rol semnificativ în formarea caracterului. În plus, ratele mari de eșec și potențialele probleme de sănătate, cum ar fi tumori sau creșteri anormale, sunt motive de îngrijorare.

Printre clonările realizate de companie se numără o cocker spaniel numită Gem, care a fost creată dintr-un fragment de țesut al unui alt câine. Pentru unii stăpâni, cum ar fi Kelly Anderson, care a decis să-și cloneze pisica decedată, Chai, clonarea reprezintă o modalitate de a păstra o parte din animalul iubit. „Nu mi-am dorit să o readuc pe Chai la viață, ci doar să păstrez o parte din ea", a afirmat Anderson. Deși unii văd clonarea ca pe o a doua șansă, specialiștii subliniază că impactul emoțional și fizic asupra animalelor nu trebuie să fie trecut cu vederea.