Creșterea copiilor fără religie: ce spun cele mai recente cercetari sociologice

Într-un recent articol publicat în Los Angeles Times, sunt aduse în discuție ideile tradiționale despre educația parentală. Acesta susține că o abordare laică poate aduce mai multe beneficii copiilor, punând sub semnul întrebării concepția conform căreia un părinte credincios este automat un părinte model.

Se pune atunci întrebarea: Este mai bine să creștem copiii fără religie? Cercetările susțin această idee, un studiu al Universității Duke arătând că copiii crescuți fără afilieri religioase sunt mai puțin susceptibili la rasism și la presiunea colegilor. De asemenea, aceștia prezintă caracteristici precum faptul că sunt mai puțin răzbunători, mai puțin naționaliști, mai militariști și mai autoritari și mai toleranți în comparație cu cei crescuți cu convingeri religioase.

Această creștere a numărului de gospodării seculare, în care nu există o afiliere religioasă specifică, reprezintă o tendință notabilă. Pew Research indică faptul că 23 la sută dintre americani se identifică acum ca fiind nereligioși, o creștere semnificativă față de doar patru procente în anii 1950. Contrar stereotipurilor comune, gospodăriile seculare nu sunt descrise ca fiind disfuncționale sau lipsite de etică.

De fapt, un profesor de la USC, Vern Bengston, care supervizează Studiul Longitudinal al Generației, a constatat că mulți părinți nereligioși au dat dovadă de un angajament coerent și pasionat față de principiile etice, depășind adesea unii părinți religioși. Acești părinți nereligioși tind să ducă o viață orientată spre obiective, cu o puternică direcție morală, dând copiilor lor un sentiment de scop. În plus, ateii reprezintă o parte foarte mică din populația penitenciară, pe baza rapoartelor Biroului Federal al Închisorilor.

Acest lucru se aliniază cu tendințele istorice în criminologie, care indică faptul că persoanele neafiliate și nereligioase comit mai puține infracțiuni. În plus, un studiu realizat de Universitatea din Boston sugerează că copiii religioși ar putea avea mai multe dificultăți în a distinge între fantezie și realitate. Atunci când li se prezintă povești de genuri diferite, copiii din gospodăriile religioase tind să considere protagoniștii din narațiunile religioase ca fiind reali, estompând linia dintre realitate și ficțiune.

Phil Zuckerman, un expert în acest domeniu, susține că moralitatea seculară se bazează pe reciprocitatea empatică, tratându-i pe ceilalți așa cum ar dori ei să fie tratați. Acest imperativ etic universal contestă înțelepciunea convențională conform căreia religiozitatea este necesară pentru o îndrumare morală. Pe măsură ce peisajul parental evoluează, dezbaterea privind beneficiile unei educații laice capătă amploare.