Cum ajung milioane de celule materne să trăiască toată viața în corpul și creierul nostru. Mamele ne protejează și după ce nu mai sunt cu noi

O descoperire științifică recentă schimbă felul în care înțelegem identitatea noastră biologică. Cercetătorii au confirmat că organismul uman găzduiește milioane de celule funcționale provenite de la mamă, iar o parte dintre acestea se integrează definitiv în țesutul cerebral, rămânând active chiar și la vârsta de 90 de ani.

Deși organismul unui adult este alcătuit din aproximativ 30-34 de trilioane de celule proprii, nu suntem complet singuri în propriul corp. Încă din primele săptămâni ale vieții intrauterine, prin placentă are loc un schimb celular bidirecțional. Fenomenul, cunoscut în medicină sub numele de microchimerism (inspirat de himera din mitologia greacă), face ca fiecare persoană care a trecut printr-o sarcină sau s-a dezvoltat într-un uter să poarte o moștenire celulară străină.

O celulă la un milion: Moștenirea biologică de la mamă și bunică

Potrivit cercetărilor conduse de imunologul și pediatrul Dr. Sing Sing Way de la Cincinnati Children's Hospital Medical Center, concentrația celulelor materne în corpul copiilor este, în medie, de 1 celulă la un milion. Raportat la totalul de trilioane de celule ale corpului uman, acest procent aparent infim se traduce prin zeci de milioane de celule materne vii care circulă și funcționează în organele noastre.

Mai mult, transferul transgenerațional nu se oprește la o singură generație. Oamenii de știință au arătat că, deoarece mama a primit la rândul ei celule de la propria mamă atunci când a fost făt, un număr și mai mic din celulele bunicii materne poate fi transmis mai departe către nepot în timpul sarcinii. Într-un studiu publicat în revista științifică Cell, echipa de la Cincinnati Children's a demonstrat că aceste celule provenite de la bunică joacă un rol esențial în „antrenarea" sistemului imunitar al fiicei pentru a tolera și proteja viitoarele sarcini.

Descoperirea din creier: Celulele mamei devin neuroni și celule imunitare

Dacă prezența celulelor materne în sânge, inimă, ficat sau piele era deja documentată, prezența și rolul lor în creierul uman au rămas mult timp un mister. Acest lucru s-a schimbat odată cu studiul publicat în 2026 pe platforma bioRxiv de o echipă de cercetători condusă de Dr. Sami Kanaan și Dr. J. Lee Nelson de la Fred Hutchinson Cancer Center din Seattle.

Folosind tehnici avansate de PCR cantitativ și secvențiere a ARN-ului la nivel de nucleu celular (single-nucleus RNA sequencing), cercetătorii au analizat probe de țesut cerebral prelevate de la 37 de pacienți operați de epilepsie severă, comparându-le cu ADN-ul mamelor acestora. Rezultatele au fost remarcabile:

• Prevalență ridicată: ADN-ul matern a fost detectat în creierul a 70% dintre pacienții analizați (26 din 37), în zone vitale precum lobul frontal, temporal, parietal și hipocamp (regiunea responsabilă pentru memorie).
• Persistență până la bătrânețe: Extinzând analiza asupra bazelor de date genetice provenite de la 32 de persoane fără afecțiuni neurologice cunoscute, echipa a găsit celule genetice străine la 78% dintre subiecți (25 din 32), inclusiv în creierul unui bărbat trecut de 90 de ani.
• Integrare funcțională: Celulele materne nu sunt simpli „pasageri" pasivi. Analiza activității lor genetice a arătat că acestea s-au diferențiat în componente active ale creierului: neuroni (în special la persoanele tinere), celule de susținere (astrocite și oligodendrocite) și celule imunitare ale creierului (microglii, predominante la vârste înaintate).

Ce urmează pentru medicină: Între protecție și risc autoimun

Deși studiul de la Fred Hutchinson confirmă că celulele materne sunt parte integrantă a arhitecturii cerebrale, oamenii de știință subliniază că mai sunt multe de aflat. „Având în vedere că aceste celule microchimerice își asumă roluri atât de diferite, ar fi fascinant să știm dacă această diversitate reflectă originea lor - de exemplu, dacă provin de la mamă, de la un frate mai mare sau de la bunica maternă", a declarat Dr. Sing Sing Way pentru publicația Live Science.

Literatura medicală, inclusiv o amplă sinteză publicată în baza de date PubMed Central (PMC), indică faptul că acest schimb celular are un rol dual. Pe de o parte, celulele microchimerice pot contribui la repararea țesuturilor lezate și la reglarea sistemului imunitar. Pe de altă parte, cercetătorii investighează modul în care prezența acestor celule străine influențează susceptibilitatea la boli autoimune, afecțiuni neurologice sau succesul transplanturilor de organe.

Cert este că legătura dintre mamă și copil depășește cu mult planul emoțional sau genetic clasic: la nivel celular, purtăm literalmente o parte vie din mama și bunica noastră pe tot parcursul vieții. În plus, prin transformarea unei parti de celule in gardieni ai sistemului imunitar, atat bunica, dar mai ales mama, au grija de noi pe mai departe si dupa ce nu mai sunt printre noi.