Descoperire: Virușii sunt unitati de informatie care leaga un "internet" celular al ecosistemului planetar. Iși lasa mesaje si executa comenzi!

Cea mai interesanta intrebare pe care si-o ridica biologia, in general, dar si biotehnologia, in particular este daca virusii pot fi considerati "unitati" moleculare vii, chiar daca nu respecta toate cerintele "viului", intre care doua conditii esentiale: homeostaza (sa-si pastreze relativ aceeasi stare) si capacitatea de reproductie prin sine (virusii avand nevoie de o gazda celulara pentru a se multiplica).

Unii cercetatori considera virusii simple "masinarii" moleculare, practic o informatie sub fosrma ARN sau ADN, impachetata in lipide si proteine. Informatia este purtata de o "masinarie" intrucat nucleocapsida si proteinele de la suparafata virusului au un rol mecanic bine determinat, acela de a se atasa la celula gazda, de a schimba o prima informatie proteică celulara si de a "păcăli" gazda care va ingloba virusul (informatia din nucleu acestuia) in celula, de aici o replicare exponentiala "in cascada" cu ajutorul ribozomilor celulari. Cam asta este ceea ce prezinta stiinta "seaca" in materie de virusi.

Partea cu adevarat interesanta vine de la un alt grup de cercetatori care inzesteaza virusul cu un anumit grad de "constință". Este cunoscut , de altfel, faptul ca virusii au si ei un fel de "scara de IQ", acceptata de experti, care ar cuantiica gradul de "inteligenta" al virusilor. De pildă, in aceasta ierarhie, de pana la 100 de unitati, virusul HIV este considerat cel mai "inteligent", cu o valoare cuprinsa intre 80-85. Coronavirusii au o "inteligenta" de 20-25, iar Sars-Cov-2 ar avea 25-30, fata de Sars-Cov-1, care ar avea numai 15-20. HIV este considerat cel mai "inteligent" intrucat face mutatii complexe si loveste in sistemul imunitar pe care-l pacaleste, in plus "evadeaza", ocolind orice vaccin.

Acesti cercetatori considera ca virusii sunt unitatile primordiale ale vietii si ca de la virusi a evoluat viata, organismele unicelulare, apoi cele pluri celulare etc., pana la organismele complexe de astazi, intreaga materie vie. Dupa unii savanti, virusii ar rpoveni din spatiul cosmic si ei sunt principalii "plantatori" ai vietii pe planetele ce pot fi locuite. De asemenea, virusii continua sa transporte informatie "evolutiva", contribuind la evolutia speciilor (fiind pastratorii de informatie de la o generatie la alta), transmitand in organismele viitoare ale speciilor informatii de la cele anterioare, prin modificarea partilor de ADN celular care pot fi "scrise" (fata de cele care nu pot fi scrise, fiind de tipul "read-only" si definesc in sine specia respectiva). Transmiterea datelor si controlul evolutiei se face prin mutatiile virusilor.

Virusii sunt cei care in acealasi timp fac schimbul de informatii al celulelor interne unui organism cu mediul exterior, mai apoi cu celulele interne ale altor organisme vii si asa mai departe, practic virusii ar fi unitatile de in informatie care leaga ecosistemul global intr-un soi de "internet" celular si microbiologic, virusii multiplicand informatia in organism ca sa ajunga la cat mai multe celule dedicate. Virusii intra in corp si parasesc corpul dupa ce au schimbat informatia cu un anumit organism pentru ca mai apoi s-o duca la altul si asa mai departe indeplinid "comenzile" primite de la "mama natura". In organisme exita miliarde de virusi care contribuie la buna functionare a acelui organism, inclusiv sistemul imunitar, raspandirea rapida a informatiei de la un set de celule la latele in cadrul aceluiasi organism (celule aflate la mare distanta din punct de vedere molecular - de pilda intre un deget de la picior si creier - si care transmit informatii proteice.

Faptul ca un virus extern devine agresiv reprezinta "o forma de manifestare" pe un organism in care se produce o eroare de citire a "softului", pe care o face sistemul de operare (care este sistemul imunitar in intreaga sa complexitate, care primeste si distruge date, care recompune datele ADN si care repara erori informationale in celule). Pe langa virusii benefici, care contribuie la fucntionarea de ansamblul al organizmelor complexe, exista si virsi "malefici" cei care sufera mutatii care pun in pericol mecanismele imunitare, cu atat mai mult virusii creati in laborator care folosesc mecanisme de "invadare" care nu sunt recunoscute de sistemele imunitare de schimburi de informatii.

In principiul orice virus "normal" intra in organism asimptomatic, se multiplica pentru a transmite informatia, iar cand multiplicarea nu mai e necesara, sistemul imunitar neutralizeaza virusul si-l elimina. In timpul multiplicarii, o parte a virusilor care au suferit schimburi de informatii cu organismul respectiv parasesc gazda si se raspandesc spre alte organisme pentru a le transmite o noua informatie imbunatatita si asa mai departe. Practic, termenul de "infectie" este unul "rau" si se refera doar la virusii care din varii motive deregleaza sistemul de operare imunitar si devin simptomatici. Se stie mai putin faptul de catre marea masa de oameni - dar e stiut de cercetatori - ca niciun virus de fapt nu omoara gazda, el isi termina faza de replicare in maximum 7-10 zile, dupa care daca apafe vreo "defectiune" e cea a sistemului imunitar care intra in "faza infalamatorie" care poate fi periculoasa pentru acel organism (de pilda, la Sars-Cov este "celebra" furtuna de citokine).

Din acest punct de vedere este deosebita descoperirea oamenilor de stiinta care arata cum un virus transmite o informatie de la o generatie la alta, de la o mutatie la alta, printr-un cod de peptide (parti de proteine) care este citit de noua generatie. Scea informatie il poate determina sa devina "agresiv" sau "latent" si sa actioneze numai intr-o anumita conjunctura. Toate acestea explica de ce la unele persoane virusul este mai agresiv ca la altele, sau cum pot fi unii simptomatici si altii asimptomatici si cum se comporta acestia functie de "erorile" din sistemul imunitar care sunt date de ceea ce numim "comorbiditati".