Despre cum teoriile conspirației au ajuns să devină realități în cel mult șase luni. Și totuși, o mare masă de oameni înca mai crede ca e autonomă și democrată

E ciudat cum funcționează lumea: uneori, ceea ce ieri era etichetat drept „teorie conspiraționistă" ajunge mâine să pară... scenariu oficial. Și atunci mintea umană caută inevitabil un fir... a fost previziune sau pregătire?

În 2017, Bill Gates vorbea public despre epidemii și avertiza că omenirea nu e pregătită pentru un eveniment biologic major, în termeni care, după 2020, au început să sune ca un preambul neliniștitor. Nu e o „scurgere", nu e o înregistrare clandestină: e discurs public, la conferințe și în intervenții documentate. Mai nou avem informații în toate ziarele lumii cum se presupune că Bill Gates și Epstein plănuiau o pandemie încă din 2017.

Apoi, în 2019, apare Event 201, un exercițiu, o simulare a unei pandemii, organizată de Johns Hopkins Center for Health Security împreună cu World Economic Forum și Bill & Melinda Gates Foundation. Oficial, exerciții de acest gen sunt normale: pregătire, planuri, coordonare. Dar publicul vede altceva: o „replică" a ceea ce urma să se întâmple, la doar câteva luni distanță.

Coincidență? Sau doar dovada că unii se pregăteau, în timp ce alții dormeau?

Și aici intră în scenă numele care aprinde instant orice discuție: Jeffrey Epstein. Știm (din presă și declarații ulterioare) că Bill Gates s-a întâlnit cu Epstein și a numit asocierea „o greșeală uriașă", iar relatarea publică include ideea că Epstein încerca să-și folosească conexiunile pentru influență. Dar asta e foarte diferit de afirmația că ar fi „planificat o pandemie". În lipsa dovezilor, transformarea unei suspiciuni în certitudine devine exact mecanismul prin care se fabrică manipularea.

Totuși, sentimentul rămâne: de ce se repetă tiparul?

O parte dintre „teoriile conspirației" nu devin realitate pentru că au fost adevărate, ci pentru că lumea modernă funcționează deja ca un roman conspiraționist: crize suprapuse, răspunsuri centralizate, urgențe fără sfârșit, tehnologie introdusă „temporar" și păstrată „pentru siguranță".

Iar întrebarea care reiese din spatele tuturor acestor episoade nu este „cine a creat pandemia?", ci: ce alte scenarii sunt gata în sertare?

• O criză cibernetică majoră (căderi de sisteme, întreruperi de servicii)
• Accelerarea AI în decizii publice („pentru eficiență")
• Extinderea identității digitale și a plăților strict monitorizabile („pentru securitate")
• O criză energetică „gestionată" prin restricții și raționalizări
• O nouă urgență globală care justifică aceleași mecanisme de control, dar cu alt pretext.
• Un eveniment care să scoată banii fizici din circulație?!