Dovezi ale existenței vieții de apoi - Descoperirea făcută de un om de știință american

Un om de știință faimos din SUA susține că a descoperit dovezi ale existenței unei vieți de apoi, datorită studiilor care au implicat milioane de pacienți care au avut experiențe aproape de moarte.

Potrivit lui Sam Parnia, profesor asociat de medicină la Langone Medical Center din cadrul Universității din New York, pacienții care sunt resuscitați după ce li se oprește inima povestesc frecvent că au retrăit „fiecare moment din viața lor". El susține că este deosebit de remarcabil faptul că aceștia își retrăiesc amintirile nu numai din propria lor perspectivă, ci și ca și cum ar privi prin ochii altor persoane. Aceste fenomene, care reprezintă o sursă de fascinație pentru medici de zeci de ani, ar apărea atunci când oamenii sunt în moarte clinică și au șanse foarte mici să supraviețuiască.

Parnia a desfășurat 30 de ani de cercetări care au implicat milioane de oameni, pentru a evalua unde se termină viața și unde începe moartea. El a declarat pentru Times: „Milioane de oameni din întreaga lume au trecut prin această fază timpurie a morții. Ei raportează în mod constant că, deși dintr-o perspectivă exterioară pare că nu există conștiință și că ar fi trebuit să fie morți, în interior trec printr-o nouă experiență. Ei simt că propria lor conștiință, propria lor personalitate, devine brusc vastă și mai lucidă, mai ascuțită. Sunt capabili să adune informații despre ceea ce li se întâmplă în timp ce medicii și asistentele încearcă să îi resusciteze".

De ani de zile, studiile au arătat că creierul uman funcționează normal pentru o perioadă foarte scurtă de timp după ce inima se oprește, deși pare să își fi încetat activitatea la scanările regulate. Cercetările au arătat, de asemenea, că, în timpul resuscitării, creierul mai poate avea explozii sporadice de activitate, chiar și după o oră fără oxigen. Astfel de descoperiri au determinat unii medici să solicite revizuirea practicii standard conform căreia oamenii ar trebui declarați morți după trei-cinci minute de privare a creierului de oxigen, deoarece acești pacienți ar putea, teoretic, să fie resuscitați.

În timp ce dovezile privind ceea ce se întâmplă în creier după moartea clinică sunt încă în curs de explorare, motivul exact pentru care atât de mulți oameni au experiențe similare rămâne un subiect de dispută între experți. Unii teoretizează că, pe măsură ce creierul suferă aceste schimbări, „frânele" sistemului se eliberează, fapt ce deschide percepția noastră către experiențe incredibil de lucide și vii ale amintirilor stocate din viața noastră.