Femei in bikini si șlapi pe un mozaic descoperit la o vilă romană antică. E ca si cum au fost nicte calatori in timp

Arheologii italieni au descoperit un nou mozaic neobișnuit la Villa Romana del Casale, construită în antichitate în sudul Siciliei. În același loc unde au mai fost descoperite mozaicuri cu femei în bikini jucându-se cu o minge, cupidoni pescuind și chiar cai de mare înveliți în piei de panteră, o echipă de la Universitatea din Bologna a descoperit o pereche de șlapi.

Mozaicul care arată o pereche de șlapi moderni a fost descoperiți în „frigidariumul" pavat cu mozaic, sau baia rece, din băile sudice ale vilei, un complex care includea și un ansamblu elaborat de camere cu piscine și echivalentul roman al unei săli de gimnastică. În apropiere se află inscripția „Treptona bibas", care probabil se referă la o femeie asociată cu administrarea băilor.

Șlapii au fost cea mai recentă descoperire a Școlii de vară ArchLabs, un program condus de Isabella Baldini de la Universitatea din Bologna, care îi învață pe tinerii studenți din întreaga lume abilitățile unui arheolog modern.

„Șlapii sunt un motiv recurent în băile romane târzii, atestat și în Spania, Cyrenaica, Cipru, Iordania și Asia Mică", a spus Baldini într-un e-mail. „Ca și în alte cazuri, reprezentarea unui astfel de subiect servește la caracterizarea clădirii în cauză în dimensiunea sa aristocratică și internațională. Sunt repere istorice care reflectă viața socială și culturală a vilei".

Deși șlapii de astăzi își au originea în sandalele japoneze din paie și pânză, care la rândul lor au inspirat adaptări braziliene, vechii romani foloseau o gamă largă de sandale care aveau atât funcții militare, cât și civile. Soldații romani purtau adesea caligae, sandale cu talpă groasă și adesea cu cuie, concepute pentru aderență și durabilitate. Civilii, în schimb, optau pentru modele mai ușoare, cum ar fi soleae, care erau confecționate din piele sau materiale țesute și se fixau pe picior cu o curea sau o baretă.

În ciuda entuziasmului stârnit de cea mai recentă descoperire, despre care Baldini spune că a devenit virală, mai sunt încă multe cercetări arheologice de realizat la vilă: „Unul dintre obiectivele principale este unificarea zonelor de excavare, conectând diferitele sectoare pentru a restabili o imagine coerentă a aspectului original al vilei", a spus Baldini. „Prin modelare 3D, studii geofizice și cercetări de arhivă, cercetătorii creează o înregistrare integrată, accesibilă digital, a sitului".

Vila din interiorul țării își datorează starea remarcabilă de conservare unei alunecări de teren din Evul Mediu, care a îngropat frescele sale sub pământ protector. Deși a fost redescoperită inițial în secolul al XIX-lea și poartă numele unei așezări agricole care a înflorit în acel loc cu secole în urmă, abia în anii 1950 arheologii au început să excaveze sistematic vila de 37.000 de metri pătrați. Ce a ieșit la iveală a fost una dintre cele mai rafinate colecții de mozaicuri romane și o imagine vie a modului în care trăiau membrii elitei.

Villa Romana del Casale acoperă trei terase largi la poalele unui deal și datează din secolul al III-lea sau al IV-lea e.n., o perioadă în care elitele romane își desfășurau din ce în ce mai mult afacerile în izolarea vastelor proprietăți rurale. Drept urmare, reședințele private dispun de săli de recepție și de banchet somptuoase pentru a găzdui oaspeții, cu elemente arhitecturale precum coloane, zidărie și mozaicuri, care amintesc de cele ale marilor clădiri publice.

Vila siciliană este un exemplu excelent al acestei schimbări. Ea avea o bazilică folosită pentru funcții administrative și sociale, o sală de mese și un complex balnear. Picturile murale acoperă camerele interioare și pereții exteriori ai reședinței, care se mândrește cu peste 37.000 de metri pătrați de mozaicuri, aproximativ dimensiunea unui teren de fotbal american.

Mozaicurile reflectă de obicei teme legate de încăperile în care apar: scene de competiții atletice în sala de gimnastică, cupidoni culegând struguri în sala de mese, un cuplu îndrăgostit în dormitorul principal. Multe mozaicuri par să-l laude direct sau simbolic pe proprietarul vilei, cel mai faimos fiind așa-numita scenă a Marii Vânători, care descrie urmărirea, capturarea și transportul animalelor. Se crede că proprietarul ar fi fost un înalt funcționar ale cărui atribuții includeau nu numai aprovizionarea Romei cu cereale, ci și organizarea jocurilor orașului. Acest lucru este întărit de prezența a doi proprietari de terenuri, posibil tată și fiu.

Deși istoricii nu au ajuns încă la un consens cu privire la identitatea proprietarului Villa Romana del Casale, este probabil ca acesta să fi fost o persoană cu legături puternice în Africa de Nord, având în vedere stilul mozaicurilor și faptul că Sicilia a câștigat în importanță în secolul al IV-lea ca producător și punct comercial pentru cereale, după redirecționarea resurselor egiptene către Constantinopol.

Vila și mozaicurile sale au fost declarate patrimoniu mondial UNESCO în 1997. În ciuda acestei protecții, în ultimul an, grupurile italiene de protecție a patrimoniului au tras un semnal de alarmă cu privire la deteriorarea sitului din cauza gestionării defectuoase și a finanțării insuficiente.