Giulgiul din Torino, analizat de cercetători - Țesătura controversată chiar datează din vremea lui Iisus

O echipă de cercetători italieni a intrat în dezbaterea cu privire la Giulgiul din Torino, pânza de in despre care unii cred că ar fi fost giulgiul funerar al lui Iisus Cristos.

Într-un studiu publicat în revista Heritage, autorii au efectuat lucrări de datare pe un eșantion din Giulgiu, ajungând la concluzia că acesta ar putea fi o relicvă veche de 2000 de ani. Giulgiul, care a fost mult timp subiectul unei examinări intense, prezintă o imagine slabă a unui om despre care unii cred că este trupul lui Iisus, imprimată miraculos pe pânză. Deși cel mai recent studiu nu discută problema dacă artefactul a fost sau nu giulgiul funerar al lui Iisus, autorii au constatat că vârsta acestuia este aproximativ în concordanță cu epoca sa.

Cercetătorii susțin, de asemenea, că giulgiul prezintă amprente ale corpului uman cu răni care ar fi putut fi pe trupul lui Hristos: urme de la o cunună de spini pe cap, răni pe spate de la bătăi și purtarea crucii și urme de cuie pe mâini și picioare. Descoperirile contestă cercetările anterioare care susțineau o origine medievală a giulgiului, care este unul dintre cele mai studiate obiecte arheologice din lume. În timp ce unele studii au ajuns la concluzia că artefactul ar putea fi autentic, consensul științific înclină către faptul că Giulgiul este un artefact medieval și un fals.

Giulgiul a fost denunțat ca fals de către episcopul de Troyes, Pierre d'Arcis, în 1389, care ar fi identificat artistul responsabil. Cu toate acestea, dezbaterea continuă, incertitudinile și punctele de vedere alternative persistând, împiedicând o concluzie definitivă cu privire la autenticitatea sa.

Printre cercetările care indică o origine medievală a Giulgiului se numără un studiu esențial cu radiocarbon efectuat la sfârșitul anilor 1980, care a concluzionat că pânza datează între 1260 și 1390 d.Hr., ceea ce corespunde cu prima apariție documentată a artefactului în Franța în anii 1350. Aceste rezultate au indicat că nu a fost pânza de înmormântare a lui Iisus. Însă unii experți, precum autorii studiului Heritage, susțin că aceste teste ar fi putut fi eronate din cauza contaminării. Astfel de argumente care gravitează în jurul ipotezei contaminării au fost contestate și anterior.

În studiul Heritage, cercetătorul principal Liberato De Caro, de la Institutul de Cristalografie din Italia, și colegii săi au utilizat o metodă nouă de datare a firelor de in antice prin inspectarea degradărilor structurale ale acestora, utilizând o tehnică cunoscută sub numele de împrăștierea razelor X cu unghi larg. Aceasta a fost aplicată unui mic eșantion din Giulgiu, care se află în prezent în Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Torino, Italia. Autorii au declarat că rezultatele analizei lor au fost „pe deplin compatibile" cu măsurătorile analoge obținute de la o mostră de pânză a cărei datare, conform înregistrărilor istorice, este 55-74 d.Hr. și în concordanță cu ipoteza că Giulgiul este o relicvă veche de 2000 de ani.

Autorii notează că rezultatele sunt compatibile cu această ipoteză numai în condițiile în care artefactul a fost păstrat la niveluri adecvate de temperatură medie (în jur de 20-22,5 grade Celsius, sau 68-72,5 grade Fahrenheit) și o umiditate relativă de 55-75% timp de 13 secole de istorie necunoscută, pe lângă cele șapte secole de istorie cunoscută în Europa. Deoarece rezultatele nu sunt în concordanță cu cercetările anterioare privind datarea cu radiocarbon, autorii au declarat că „o investigație cu raze X mai precisă și mai sistematică a mai multor probe prelevate din țesătura Giulgiului din Torino ar fi obligatorie pentru a confirma concluziile studiului nostru".