Haosul global are explicație: harta lumii dezvăluie logica puterii

Lumea s-a întors din nou într-un câmp de bătălie. După deceniile de aparentă armonie și globalizare fără frontiere de după Războiul Rece, rivalitatea, dezordinea și tensiunile au redevenit reguli ale jocului internațional. Viitorul apropiat promite noi războaie reci - poate chiar conflicte fierbinți - între marile puteri. Iar cheia pentru a înțelege acest haos stă, spun analiștii Bloomberg, în geografie.

Cuvântul „geografie" poate readuce în minte hărțile pline de date ale școlii, dar în context strategic devine un instrument de analiză al puterii globale. Rutele, resursele, relieful și poziția țărilor explică, în mare măsură, de ce Rusia acționează ca o replică a Uniunii Sovietice, ce urmărește China și de ce SUA pot părea uneori că se îndepărtează de propriii aliați.

Exemplele sunt la tot pasul. După 11 septembrie, trupele americane au descoperit cât de greu e să conduci operațiuni militare în Afganistan, cu munții săi abrupți și teritoriul izolat. În același timp, strategii chinezi își bazează planurile pe rachete de precizie, care să lovească baze americane în Pacific, forțând Pentagonul să lupte de la mii de kilometri distanță.

Invazia Rusiei în Ucraina din 2022 a readus în prim-plan importanța strategică a teritoriului ucrainean. Președintele american Joe Biden a numit conflictul „bătălia dintre democrație și autocrație, dintre libertate și represiune, dintre ordinea bazată pe reguli și forța brută".

Dar Ucraina a fost dintotdeauna o miză majoră: teren fertil, acces la Marea Neagră, poziție între Europa Centrală, Balcani, Caucaz și Orientul Mijlociu. Istoria modernă a demonstrat că aici s-au jucat conflicte decisive - de la Primul Război Mondial și până la luptele epice dintre Stalin și Hitler. Astăzi, Putin caută să refacă imperiul rus și să neutralizeze Europa, iar Ucraina rămâne punctul fierbinte al continentului.

Taiwan nu este doar un centru tehnologic. Poziția sa geografică îl transformă într-un punct strategic al „primului lanț de insule" din Asia de Est. Menținerea insulei libere și democratice blochează ambițiile Chinei și asigură un echilibru militar în Pacific. Pierderea Taiwanului ar crea un culoar deschis pentru Beijing în Oceanul Pacific și dincolo de el.

Putin continuă tradiția marilor autocrați ruși: de la Ivan cel Groaznic la Stalin. Întinderea teritoriului, clima și poziția geografică i-au modelat istoria și i-au amplificat instinctul expansionist. Ideea că Rusia ar fi „provocată" de Vest ignoră realitățile geografice și istorice: imperiul rus s-a bazat mereu pe controlul spațiului eurasiatic și pe zone-tampon.

China combină resursele interne cu accesul la ocean. Când este slabă, este vulnerabilă la atacuri maritime și la presiuni de la graniță. Când este unită și puternică, poate domina simultan Eurasia și Pacificul. Expansiunea flotei, presiunea asupra vecinilor maritimi și proiectul „Un Drum, Un Centru" nu sunt doar politici economice - ele vizează hegemonia globală și diminuarea influenței americane.

Statele Unite au fost protejate de distanța geografică și de oceanele care le separă de Europa și Asia. Dar poziția lor de superputere implică riscuri enorme: apărarea Europei sau a Taiwanului presupune intervenții la mii de kilometri, cu costuri politice și militare uriașe. O retragere americană ar lăsa aceste teritorii vulnerabile, dar ar proteja interesele interne ale Statelor Unite.

Geografia nu este doar o hartă: este fundamentul realpolitik-ului. Expansiunea Rusiei și a Chinei, tensiunile din Ucraina și Taiwan, dilemele Americii - toate se înțeleg mai bine când privim atent harta lumii. Pentru orice stat care vrea să supraviețuiască și să-și protejeze interesele, cunoașterea terenului și a relațiilor sale strategice rămâne cea mai valoroasă lecție.