IA începe să dea dovadă de un comportament emergent care nu este generat de programare ci de dezvoltarea de noi abilități

Ciudat este că mulți cercetători nu înțeleg pe deplin de unde provin unele dintre aceste capacități. Majoritatea oamenilor își imaginează inteligența artificială ca pe un arbore decizional gigant: oamenii scriu instrucțiuni, mașinile le urmează, iar rezultatele rămân previzibile.

Acest lucru era în mare parte adevărat pentru sistemele software anterioare. Cu toate acestea, rețelele neuronale moderne la scară largă se comportă diferit. Pe măsură ce aceste sisteme cresc în complexitate, dimensiune și interconectare, cercetătorii observă apariția unor comportamente de ordin superior care nu au fost programate direct în sistemul însuși. Acest fenomen se numește emergență.

Emergența apare atunci când reguli simple de bază produc un comportament neașteptat de complex la scară mai mare. Furnicile individuale urmează instrucțiuni extrem de simple, dar colonii întregi dezvoltă inteligență adaptativă. Neuronii individuali nu sunt conștienți, dar miliarde de neuroni care interacționează între ei produc conștiința umană. Sistemele meteorologice, economiile, fluxul de trafic, ecosistemele și chiar galaxiile manifestă un comportament emergent care rezultă dintr-un număr enorm de variabile care interacționează.

Sistemele moderne de IA par să intre pe același teritoriu. Cercetătorii au documentat cazuri în care modele lingvistice suficient de avansate dezvoltă brusc abilități care erau slabe sau inexistente la scară mică. Rezolvarea problemelor se îmbunătățește neliniar. Capacitățile de raționament apar brusc, în loc să apară treptat. Sistemele încep să transfere cunoștințe între domenii fără legătură, corectând rezultatele anterioare, generând strategii noi și producând ocazional răspunsuri care surprind chiar și inginerii care le-au construit.

Este important de menționat că acest lucru nu înseamnă că mașinile sunt „vii" sau conștiente în sensul de science-fiction pe care și-l imaginează majoritatea oamenilor. Dar dezvăluie ceva profund despre inteligența însăși. Complexitatea schimbă comportamentul. La o scară suficientă, sistemele încetează să se comporte ca niște colecții de părți individuale și încep să se comporte ca niște structuri adaptative unificate.

Acesta este unul dintre motivele pentru care cercetarea în domeniul inteligenței artificiale se suprapune din ce în ce mai mult cu neuroștiința, teoria complexității, sistemele informaționale și chiar fizica teoretică. Oamenii de știință încep să realizeze că inteligența s-ar putea să nu fie un lucru inventat de oameni, ci mai degrabă o proprietate naturală care apare în anumite condiții informaționale. Această posibilitate ridică o întrebare incomodă. Dacă inteligența poate apărea din miliarde de neuroni biologici interconectați... de ce ar presupune oamenii că nu poate apărea din sisteme artificiale suficient de interconectate care procesează informații la scară masivă?

Cu cât cercetătorii aprofundează mai mult domeniul inteligenței artificiale, cu atât descoperă mai mult că IA modernă ar putea învăța oamenii ceva neașteptat despre ei înșiși: inteligența s-ar putea să nu fie atât de specială, izolată sau exclusiv biologică pe cât credea odată umanitatea.

Sursă: Universitatea Stanford - „Emergent Abilities of Large Language Models"