Lucrarea diavolului să le fure zilele: Românii au fost aruncați în viitor cu două săptămâni după ce au fost blocați de Rusia

Imaginați-vă că vă culcați într-o zi de la finalul lunii și vă treziți aruncați direct în viitor cu două săptămâni. Asta au pățit românii în 1919, când țara a trecut la calendarul gregorian și "a pierdut" 13 zile din viață pentru a se alinia cu Occidentul. Decretul-lege semnat de Regele Ferdinand a stabilit un fapt halucinant pentru omul de rând: ziua de 1 aprilie 1919 devenea oficial ziua de 14 aprilie 1919.

Motivația era una pragmatică, deoarece armata și economia României nu se mai puteau coordona cu aliații francezi și englezi, care trăiau după "stilul nou", în timp ce noi rămăsesem blocați în timpul Rusiei Țariste. Haosul a fost instantaneu și generalizat. Muncitorii au luat cu asalt fabricile întrebând dacă vor fi plătiți pentru cele 13 zile care dispăruseră din calendar, dar în care ei trebuiau să mănânce. Proprietarii de locuințe nu știau cum să încaseze chiriile, iar băncile au intrat într-un blocaj total privind calculul dobânzilor la credite pentru acea jumătate de lună fantomă.

Statul a trebuit să emită ordonanțe de urgență pentru a calma populația, decretând că scadențele se prelungesc cu 13 zile, dar confuzia din mintea oamenilor nu putea fi ștearsă prin lege. Mulți țărani au refuzat pur și simplu să accepte schimbarea, crezând că este o lucrare a diavolului menită să le fure zilele de viață lăsate de Dumnezeu. Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege șocul de a te culca tânăr și de a te trezi "îmbătrânit" forțat cu două săptămâni, fără să fi trăit acele zile.

Cea mai mare dramă a fost însă cea religioasă. Biserica Ortodoxă Română a adoptat calendarul nou abia în 1924, ceea ce a creat o schismă care există și astăzi. Așa au apărut "stiliștii" sau lipovenii, cei care au refuzat noul calendar și au continuat să țină sărbătorile pe stil vechi, creând situații absurde în care Crăciunul se sărbătorea la date diferite în aceeași familie extinsă.

Funcționarii stării civile au avut cel mai mult de suferit. Timp de ani de zile, actele de naștere trebuiau să specifice "stil nou" sau "stil vechi" pentru a evita confuziile legale majore legate de moșteniri sau majorat. Unii oameni s-au trezit că aniversările lor nu mai picau în anotimpul în care se născuseră. Pentru românii din 1919, pierderea reperului temporal a fost un șoc psihologic. România Mare s-a născut nu doar prin unirea provinciilor, ci și prin unirea timpului nostru cu cel al Europei, chiar dacă prețul a fost ștergerea cu buretele a 13 zile de istorie.