Misterul Chivotului Legământului se adâncește pe măsură ce noi descoperiri remodelează scopul relicvei biblice

Un egiptolog a propus o interpretare nouă asupra Chivotului Legământului, sugerând că acesta nu a fost doar un obiect sacru destinat păstrării celor Zece Porunci, ci o inovație teologică radicală, concepută ca o respingere deliberată a practicilor religioase ale lumii antice.

David Falk, doctor în egiptologie al Universității din Liverpool, susține că Chivotul a fost modelat după mobilierul ritual egiptean, în special după sanctuarele folosite pentru adăpostirea statuilor sau idolilor divini.

Spre deosebire de aceste sanctuare, Chivotul nu conținea însă nicio reprezentare fizică a divinității. Potrivit lui Falk, acest detaliu nu a fost întâmplător, ci a transmis un mesaj clar: prezența lui Dumnezeu nu depinde de un idol sau de o formă materială.

În Egiptul antic, lăzile și sanctuarele sacre erau frecvent decorate cu cobra uraeus - simboluri protectoare, uneori reprezentate ca scuipând foc - precum și cu zeițe înaripate, ale căror aripi desfăcute semnificau puterea și protecția divină.

Falk afirmă că autorii Chivotului au împrumutat acest limbaj vizual familiar, dar l-au reinterpretat. În loc ca spațiul sacru să fie în interiorul lăzii, acesta era creat deasupra ei, între aripile heruvimilor de pe capacul cunoscut drept „tronul îndurării".

Dacă această interpretare este corectă, scrie Daily Mail, designul Chivotului ar reprezenta o ruptură intenționată de normele religioase ale epocii: un obiect sacru care folosește simboluri cunoscute pentru a transmite un mesaj opus - acela că divinitatea nu poate fi limitată la un obiect fizic.

Teoria sugerează că israeliții nu s-au desprins pur și simplu de religia egipteană după Exod, ci au reutilizat în mod conștient simbolurile acesteia pentru a le submina semnificația. În acest sens, Chivotul ar fi funcționat ca o declarație teologică: Dumnezeul lui Israel nu avea nevoie de statuie, iar prezența Sa nu era limitată la un loc sau o formă.

Biblia afirmă că israeliții au trăit generații întregi în Egipt, perioadă în care au fost expuși profund culturii și imagisticii religioase egiptene. Potrivit lui Falk, influențele nu au fost abandonate, ci adaptate și transformate.

Chivotul Legământului rămâne unul dintre cele mai cunoscute, dar și cele mai enigmatice obiecte din istoria religioasă. Conform Scripturii, Moise a așezat în el tăblițele cu Cele Zece Porunci, iar Chivotul era păstrat în Cortul Întâlnirii, un sanctuar construit la scurt timp după ieșirea israeliților din Egipt, datat de unii cercetători în jurul anului 1445 î.Hr.

Cartea Exodului descrie Chivotul ca o ladă din lemn de salcâm, acoperită cu aur, prevăzută cu inele și prăjini pentru transport. Capacul său era dominat de doi heruvimi orientați unul spre celălalt, cu aripile întinse, formând un spațiu sacru unde, potrivit textului biblic, Dumnezeu comunica cu Moise.

Soarta Chivotului rămâne necunoscută. El dispare din relatarea biblică înainte de distrugerea Ierusalimului de către babilonieni, în anul 586 î.Hr.

Într-un articol publicat în Biblical Archaeology, Falk notează că „Chivotul a fost construit folosind un limbaj vizual pe care toată lumea îl înțelegea acum 3 300 de ani, dar care este în mare parte pierdut pentru noi astăzi".

Argumentul său central este că Chivotul a fost inspirat de sanctuarele egiptene destinate idolilor, care erau de obicei acoperite cu aur și decorate cu simboluri de protecție. Diferența esențială, spune el, este că Chivotul păstrează forma, dar elimină funcția principală: nu adăpostește un zeu.

Dacă această interpretare este validă, Chivotul Legământului devine nu doar un obiect de cult, ci un simbol puternic al identității și rezistenței religioase a Israelului antic.