Misterul unei tăblițe vechi de 4.000 de ani, descifrat: Predicția sumbră care anunță sfârșitul civilizației

Un nou studiu condus de către profesorul Andrew George de la Universitatea din Londra și publicat în publicația Journal of Cuneiforms Studies din luna august 2024, a reușit să descifreze un mister vechi de 4.000 de ani.

O tăbliță babiloniană prezice un viitor sumbru pentru omenire, anunțând "sfârșitul unei civilizații". Arheologii, cu ajutorul inteligenței artificiale, au decodificat în sfârșit scrierea veche de pe tăblițe cuneiforme antice, aflate în colecția de la British Museum, care preziceau sfârșitul lumii, dar care au rămas netraduse de peste un secol.

Tăblițele provin din prosperul oraș babilonian antic Sippar - parte a Irakului modern - aproximativ din anul 1200 î.Hr. Ele reprezintă cele mai vechi exemple cunoscute de semne de eclipsă de Lună de pe Pământ și oferă noi perspective asupra reverenței cerești în rândul oamenilor din sudul Mesopotamiei la începutul mileniului II î.Hr.

Textul nou descifrat, publicat în Journal of Cuneiform Studies în luna august 2024, dezvăluie că vechii babilonieni credeau că eclipsele de Lună nu erau doar evenimente cerești, ci prevestiri groaznice care preziceau moartea și distrugerea. Textul este cea mai veche înregistrare arheologică a semnelor de eclipsă de Lună și arată modul în care astrologii antici au făcut predicții despre dezastrele care amenințau civilizația mesopotamiană prin analiza fenomenelor cerești.

Una dintre tăblițe notează că „o eclipsă în ceasul de dimineață" înseamnă „sfârșitul unei dinastii". „Dacă o eclipsă devine întunecată din centrul ei dintr-o dată și se clarifică dintr-o dată: un rege va muri, distrugerea Elamului", se arată într-o predicție de rău augur făcută de un astrolog.

„O eclipsă la ceasul de seară înseamnă ciumă", citește un altul. „Dacă o eclipsă este inversă, nimic nu va fi cruțat, potopul va avea loc peste tot." Nu este clar ce anume a vrut să spună astrologul prin eclipsă „în direcția greșită", dar cercetătorii bănuiesc că se referă la un scenariu, în care se spune că discul Lunii este „îndreptat în direcția opusă celei așteptate".

Civilizația mesopotamiană a apărut în ținutul dintre râurile Tigru și Eufrat din Irakul modern, nord-estul Siriei și sud-estul Turciei. A cunoscut evoluții cruciale în civilizația umană, extinzându-se de la așezări agricole în orașe mari, profitând de locația sa între două râuri.

Pe acest pământ, în urmă cu aproximativ trei-patru mii de ani, oamenii au început să înregistreze conexiunile pe care le-au văzut în lumea lor și care credeau că îi vor ajuta să înțeleagă ce ar putea veni în viitor. „Astrologia babiloniană a fost o ramură academică a divinității bazată pe credința că evenimentele de pe cer erau semne codificate plasate acolo de zei, ca niște avertismente despre perspectivele viitoare ale celor de pe Pământ", au spus arheologii britanici.

„Observația astrologică a făcut parte dintr-o metodă elaborată de a-l proteja pe rege și de a-i regla comportamentul în conformitate cu dorințele zeilor." Tăblițele menționează, de asemenea, unele ritualuri care implică utilizarea intestinelor de animale pentru a verifica din nou prevestirile rele și a determina „dacă regele este în pericol real".

„Textele mileniului I arată că, dacă, după o astfel de anchetă, consilierii regelui au simțit că amenințarea este încă prezentă, ar putea fi luate măsuri pentru anularea acesteia, prin identificarea forțelor răului, care se aflau în spatele ei și contracarându-le cu ritualuri apotropaice", au spus cercetătorii.