O criză de proporții a bubuit în Europa: efectele se resimt la cel mai înalt nivel

Germania, cândva gigantul industrial al Europei, se confruntă acum cu o criză care ar putea remodela peisajul economic al continentului. Luni, Mario Draghi, fostul șef al Băncii Centrale Europene, a avertizat că Uniunea Europeană se confruntă cu amenințarea cu „moarte lentă".

Ce înseamnă acest lucru pentru centrul industrial al Europei? Companii precum Hans Keim Kunststoffe, puțin cunoscute, dar vitale pentru viața de zi cu zi, se află în centrul acestei furtuni economice. Hans Keim Kunststoffe produce piese care sunt folosite în orice, de la protejarea exponatelor din muzee la piese de echipamente medicale și huse de rulotă. Totul se face într-o fabrică dintr-un orășel din Germania, înconjurat de păduri și munți, la aproximativ o jumătate de oră de granița cu Elveția. În exterior, aceasta este o afacere tipică de familie. Dar în spatele fațadei sale există probleme care ar putea distruge economia nu numai a Germaniei, ci și a întregii UE.

Costurile energiei pentru menținerea producției au crescut rapid de la începutul războiului din Ucraina. Până în 2022, factura anuală de energie electrică era în jur de 80 de mii de euro. Astăzi, această sumă aproape s-a dublat. Și deși prețurile pentru clienți au crescut și marjele s-au micșorat, acest lucru nu i-a scutit de noua realitate a costurilor cu energie, care sunt semnificativ mai mari decât cele ale concurenților din afara UE. „Suntem obișnuiți să facem față crizelor, dar acum situația este diferită", spune Christophe Keim, directorul general al companiei. Chiar și după o oarecare ușurare pe piețele energetice, costurile nu au revenit la nivelurile de dinainte de criză, a spus el. Spre deosebire de concurenții din SUA și China, companiile europene continuă să plătească de două ori mai mult pentru electricitate.

Germania, cea mai mare putere industrială a Europei, se află într-o recesiune care se așteaptă să dureze până la sfârșitul anului. Giganți precum Volkswagen, un simbol al puterii economice germane, sunt, de asemenea, expuși riscului de închidere a fabricilor. Acesta nu este un fenomen temporar - este o criză sistemică. Întreaga UE se confruntă cu reduceri de producție în sectoare cheie, cum ar fi produsele chimice și oțelul. Fabricile se închid, iar muncitorii se confruntă cu concedieri.

Pe fundalul acestor tulburări economice, se aud voci alarmante din partea politicienilor europeni. Draghi a spus că Europa se confruntă cu o amenințare existențială. Potrivit acestuia, fără schimbări serioase, industria europeană ar putea fi forțată să iasă de pe piețele globale. Acest avertisment este împărtășit la Bruxelles. Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a menționat că planul lui Draghi de a accelera tranziția la energia verde coincide cu strategia existentă a UE. Dar există o problemă: timpul nu este de partea Europei.

Deși energia regenerabilă promite o soluție pe termen lung, nu va salva economia europeană în următorii ani. China intensifică producția, cucerind piețe atât în interiorul, cât și în afara UE. Și noile tehnologii, cum ar fi vehiculele electrice și inteligența artificială, vor necesita și mai multă energie, ceea ce nu va face decât să tensioneze și mai mult rețelele deja supraîncărcate. „Pentru prima dată de la Războiul Rece, trebuie să ne temem cu adevărat pentru supraviețuirea noastră", a avertizat Draghi.

Septembrie 2022 a marcat un moment decisiv pentru securitatea energetică europeană. Explozia de pe fundul Mării Baltice, care a avariat gazoductul Nord Stream, a subliniat un adevăr important: nu va mai exista întoarcere în trecut. În timp ce dependența de gazul rusesc se estompează, Europa plătește acum un preț mare pentru noile surse de energie.

După invazia Ucrainei de către Rusia, prețurile energiei în Europa au crescut brusc, dar a fost evitat un colaps complet. Rezervele de gaz nu s-au epuizat, datorită unei căutări rapide a furnizorilor alternativi. Cu toate acestea, chiar și acum, după ce panica s-a domolit, prețurile energiei din UE rămân mai mari decât înainte de criză și semnificativ mai mari decât cele ale principalilor săi competitori - Statele Unite și China.

În 2023, costurile energiei în Europa au fost de două ori mai mari decât în Statele Unite, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie. Motivul principal este trecerea de la gazul rusesc ieftin la gazul natural lichefiat (GNL) scump. GNL este mai scump, necesită un transport complex și crește semnificativ costurile în fiecare etapă, de la lichefiere la lichefiere. Și pentru a înrăutăți lucrurile, este vândut pe o piață liberă în care câștigă cel mai mare ofertant.

„Europa a putut să plătească prețuri mari, dar asta nu este normal", spune Helen Thompson, profesor de economie politică la Universitatea din Cambridge. Astăzi, Europa depinde de gazele scumpe din Qatar și Statele Unite, ceea ce o face ostatică nu numai a politicii instabile din Orientul Mijlociu, ci și a stării de spirit în schimbare din Washington.

Acum, mai mult ca niciodată, Europa trebuie să-și regândească urgent abordările privind securitatea energetică și politica industrială. În timp ce UE dezbate tranziția la energia regenerabilă, întreprinderile și locurile de muncă continuă să dispară. Fără acțiuni decisive, Uniunea Europeană riscă să-și piardă locul pe scena economică globală. Timpul nu este de partea Europei și, așa cum a remarcat Mario Draghi, „nu mai putem ignora acest lucru". Dacă liderii europeni nu găsesc modalități de a reduce costurile cu energie și de a proteja industria, continentul s-ar putea afla într-o „încărcare lentă", care ar putea să-și piardă influența economică pe scena mondială.

În mijlocul instabilității energetice globale cauzate de conflictul ruso-ucrainean, Uniunea Europeană s-a trezit într-o stare de dependență extremă de importurile de energie. După ce s-a bazat cândva pe Rusia ca principalul său furnizor de gaze, Europa a căutat rapid rute alternative. Și aici Azerbaidjanul, pe care mulți l-au perceput doar ca un jucător regional, a devenit în mod neașteptat un adevărat salvator pentru securitatea energetică europeană.

Astăzi, Baku joacă un rol decisiv în aprovizionarea cu energie a UE, asigurând aprovizionare stabilă cu petrol și gaze către țările cheie ale UE. Aceasta nu este doar o soluție temporară, ci o strategie pe termen lung care ajută Europa nu numai să supraviețuiască, ci și să își construiască un viitor cu parteneri mai de încredere. În ianuarie 2024, țările Uniunii Europene au exportat aproximativ 2 mii de tone de produse petroliere în Azerbaidjan, ceea ce este de 2,4 ori mai mult decât în aceeași perioadă din 2023. În termeni monetari, aceasta s-a ridicat la 4,5 milioane de euro, demonstrând o dublare a valorii. Printre furnizorii importanți se numără Grecia, Germania și Țările de Jos, subliniind importanța Azerbaidjanului ca principal cumpărător de produse petroliere.

Cu toate acestea, aceasta este doar o față a monedei. Aprovizionarea cu petrol și gaze rămâne un aspect cheie al relațiilor dintre Azerbaidjan și UE. În 2023, țările UE, inclusiv jucători importanți precum Italia, Germania și Republica Cehă, au crescut importurile de petrol din Azerbaidjan la 20,3 milioane de tone - cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani. Această creștere de 2,6% față de 2022 indică faptul că Europa se bazează din ce în ce mai mult pe Baku pentru a compensa lipsurile de aprovizionare rusești.

Situația gazelor naturale demonstrează, de asemenea, dependența puternică a UE de Azerbaidjan. În prima jumătate a anului 2024, țara a crescut exporturile de gaze către Europa cu 12% față de an, livrând 6,4 miliarde de metri cubi de gaz. Principalii consumatori sunt Italia, Grecia și Bulgaria, ceea ce face din Azerbaidjan un element important al strategiei energetice a UE.

Înainte de războiul din Ucraina, Rusia a furnizat aproximativ o treime din tot gazul consumat de Uniunea Europeană. Acest factor a permis Moscovei nu numai să controleze piața energiei, ci și să influențeze politica europeană. Cu toate acestea, odată cu izbucnirea războiului, totul s-a schimbat. Europa sa trezit brusc în fața unei amenințări energetice serioase, iar găsirea de furnizori alternativi a devenit o chestiune de supraviețuire pentru multe țări.

Azerbaidjanul a fost la locul potrivit la momentul potrivit. Bogata în petrol și gaze naturale, țara a oferit Europei aprovizionare stabilă și fiabilă, atenuând lovitura reducerilor de gaze rusești. Mai mult, Baku s-a impus rapid ca partener strategic prin încheierea de contracte pe termen lung cu opt țări europene, inclusiv jucători cheie precum Italia, România și Ungaria. Se preconizează că Azerbaidjanul va exporta 12,5 miliarde de metri cubi de gaz în Europa în 2024, cifră care devine piatra de temelie a securității energetice europene.

Una dintre strategiile principale care a permis Azerbaidjanului să-și consolideze poziția pe piața europeană a fost proiectul Southern Gas Corridor. Întinzându-se pe 3.500 de kilometri, acest proiect a devenit o adevărată arteră care leagă Marea Caspică de regiunile sudice ale Europei. Proiectul, susținut de instituții financiare internaționale, s-a dovedit eficient în diversificarea aprovizionării cu gaze către țările UE, în special Italia, Grecia și Bulgaria. Președintele Azerbaidjan, Ilham Aliyev, a subliniat în mod repetat importanța Coridorului sudic al gazelor ca element cheie al strategiei energetice a țării și a partenerilor săi.

La cea de-a zecea reuniune ministerială a Consiliului Consultativ al Coridorului de Gaze Sud, desfășurată în martie 2024, au fost discutate noi planuri de extindere a furnizării de gaze către Europa. Acest proiect nu numai că rezolvă probleme pe termen scurt, dar deschide și calea pentru cooperarea pe termen lung, care este deosebit de importantă pe fundalul instabilității energetice globale.

Cu toate acestea, povestea cooperării energetice azero-europene nu se termină aici. În contextul tranziției globale către sursele de energie regenerabilă, Azerbaidjanul demonstrează ambiția de a deveni lider în acest domeniu. Planurile țării includ construirea de parcuri eoliene offshore în Marea Caspică, care ar putea deveni o sursă importantă de energie curată atât pentru Azerbaidjan, cât și pentru Europa.

CEO-ul Asociației WindEurope, Giles Dixon, a menționat că Azerbaidjanul intenționează să exporte energie din aceste centrale electrice printr-un nou cablu de alimentare care va fi așezat sub Marea Neagră către Europa. Acest lucru nu numai că va consolida securitatea energetică a Europei, ci va fi și un pas important către un viitor verde.

Evenimentele din ultimii ani au arătat în mod clar că securitatea energetică a Europei depinde direct de diversificarea aprovizionării cu gaze și petrol. Azerbaidjanul a devenit un partener de încredere pentru UE, oferind aprovizionare stabilă cu energie și construind o cooperare pe termen lung. Această alianță nu numai că rezolvă problemele de astăzi, ci creează și fundația pentru un viitor energetic mai durabil.

Azerbaidjanul, care până de curând era considerat de mulți un jucător regional, a devenit un furnizor cheie de energie pentru Europa. Într-un moment în care piețele globale de energie se confruntă cu o instabilitate fără precedent, Baku demonstrează flexibilitate strategică și capacitatea de a se adapta la noile provocări. Europa, la rândul ei, primește nu numai gaze și petrol, ci și un partener de încredere gata să construiască un viitor „verde" împreună cu UE.