O teorie tulburătoare despre călătoria în timp a fizicienilor de la Universitatea din Tampere

Este posibilă călătoria în timp? O echipă de fizicieni de la Universitatea din Tampere a venit cu o potențială soluție la această dilemă, dar nu înainte de a reconsidera unele principii destul de fundamentale privind evoluția unei unde luminoase în timp și într-o singură dimensiune a spațiului.

Viteza luminii este o limită universală pentru informațiile care se deplasează în vid. În timp ce materia poate încetini efectiv călătoria generală a unei particule, teoria specială a relativității spune că această proprietate fundamentală nu se poate schimba cu adevărat, spune principalul autor al studiului, Matias Koivurova, în prezent cercetător la Universitatea din Finlanda de Est.

Cu toate acestea, uneori, fizica necesită un exercițiu de fantezie pentru a explora noi domenii, de exemplu cel care demonstreaza daca calatoria in timp este posibilă. Astfel, Koivurova, împreună cu colegii săi Charles Robson și Marco Ornigotti, au lăsat deoparte acest adevăr incomod pentru a lua în considerare consecințele unei ecuații standard a undelor în care o undă de lumină arbitrară poate accelera.

În primă faza, soluția lor nu a avut prea mult sens. Abia când au adăugat din nou o viteză constantă ca și cadru de referință, piesele au început să se potrivească. Trimiteți o navă spațială în adâncurile spațiului cu viteză, iar pasagerii săi vor experimenta timpul și distanța în mod diferit față de observatorii care le urmăresc călătoria de la distanță.

Acest contrast vine grație relativității, o teorie care a fost testată cu succes de nenumărate ori la toate tipurile de scări. Prin încadrarea unei unde în accelerare în raport cu o viteză constantă a luminii, efectele ciudate ale noii soluții a echipei la ecuația standard a undelor au arătat exact ca cele impuse de relativitate.

Realizarea lor a avut implicații profunde în cadrul unei dezbateri cu privire la faptul dacă impulsul unei unde luminoase crește sau scade atunci când aceasta trece într-un mediu nou. „Ceea ce am demonstrat este că, din punctul de vedere al undei, nu se întâmplă nimic cu impulsul ei. Cu alte cuvinte, impulsul undei este conservat", spune Koivurova.

,,Fie că este vorba despre neînfricații noștri călători spațiali care se îndreaptă spre Alpha Centauri cu o fracțiune din viteza luminii, fie că este vorba despre familia lor îndurerată care îmbătrânește încet pe Pământ, fiecare dintre ceasurile lor respective ticăie în ceea ce este considerat timp propriu-zis. Cele două timpuri pot fi în dezacord în ceea ce privește lungimea unei secunde, dar fiecare dintre ele reprezintă o măsură fiabilă a trecerii anilor în interiorul propriului cadru", a mai scris aceasta.

Dacă toate undele cunosc, de asemenea, timpul propriu-zis din cauza relativității, susțin fizicienii, orice fizică guvernată de unde ar trebui să aibă o direcție temporală strictă, una care nu poate fi pur și simplu inversată pentru nicio parte. Dacă teoria este corectă, călătoria noastră colectivă prin Univers este cu adevărat o stradă cu sens unic, până la urmă. Alfel spus, călătoria în timp n-ar fi posibilă.