Rusia vrea o centrală nucleară pe Lună în cel mult 10 ani. Ambiția pare că depășește cu mult posibilități Moscovei. NASA va pune un reactor pe Lună în cinci ani

Rusia vrea o centrală nucleară pe Lună în cel mult 10 ani. Ambiția pare că depășește cu mult posibilități Moscovei. NASA va pune un reactor pe Lună în cinci ani.

Rusia își propune să facă un pas major în cursa spațială și ia în calcul construirea unei surse de energie pe Lună în următorii ani, menită să susțină viitoarele misiuni spațiale și o bază de cercetare realizată în parteneriat cu China. Informația a fost relatată miercuri de Reuters, în contextul competiției tot mai intense dintre marile puteri pentru explorarea satelitului natural al Pământului.

De la momentul istoric din 1961, când cosmonautul sovietic Iuri Gagarin a devenit primul om ajuns în spațiu, Rusia și-a consolidat imaginea de pionier al explorării cosmice. Cu toate acestea, în ultimele decenii, poziția sa de lider a fost erodată, Statele Unite și, mai recent, China avansând rapid în acest domeniu. Un eșec notabil pentru programul spațial rus a avut loc în august 2023, când sonda automată Luna-25 s-a prăbușit în timpul tentativei de aselenizare. În paralel, progresele realizate de companii private, precum SpaceX, conduse de Elon Musk, au schimbat radical industria lansărilor spațiale, un sector în care Rusia domina odinioară.

În acest context, agenția spațială rusă Roscosmos a anunțat, printr-un comunicat oficial, intenția de a construi o centrală energetică pe Lună până în anul 2036. Pentru realizarea proiectului, Roscosmos a semnat un contract cu Lavochkin Association, una dintre cele mai importante companii aerospațiale din Rusia.

Potrivit Roscosmos, viitoarea centrală ar urma să furnizeze energie pentru misiunile lunare ale Rusiei, inclusiv pentru vehiculele de explorare de tip rover, un observator științific și infrastructura necesară unei stații internaționale de cercetare realizate împreună cu China. „Proiectul reprezintă un pas important către crearea unei stații științifice pe Lună cu funcționare permanentă și trecerea de la misiuni unice la un program de explorare lunară pe termen lung", a afirmat Roscosmos.

Deși agenția spațială nu a menționat explicit natura centralei, detaliile oferite sugerează clar o soluție nucleară. Printre instituțiile implicate în proiect se numără Rosatom, corporația de stat responsabilă de sectorul nuclear din Rusia, precum și Institutul Kurchatov, principalul centru de cercetare nucleară al țării.

Declarațiile recente ale conducerii Roscosmos vin să întărească această direcție. Dmitri Bakanov, șeful agenției spațiale ruse, a declarat în luna iunie că printre obiectivele strategice ale instituției se numără construirea unei centrale nucleare pe Lună, dar și intensificarea explorării planetei Venus, adesea numită „sora" Pământului datorită dimensiunilor și compoziției sale.

Obiectivul nu este nici unic, nici foarte ambițios. NASA a anunțat în vara anului 2025 că va pune un reactor pe Lună până în 2025

Luna, aflată la o distanță medie de aproximativ 384.400 de kilometri de Pământ, joacă un rol esențial pentru planeta noastră. Ea contribuie la stabilizarea axei de rotație a Pământului, influențând astfel climatul global, și este responsabilă pentru producerea mareelor în oceanele lumii. Din acest motiv, interesul pentru explorarea și, eventual, utilizarea resurselor sale a crescut semnificativ în ultimii ani.

Sonda rusească Luna-25 s-a pierdut definitiv după ce a scăpat de sub control și s-a izbit de suprafața Lunii, au confirmat autoritățile de la Moscova, informația fiind preluată de BBC News. Incidentul a marcat un eșec major pentru programul spațial al Rusiei, care își propunea să revină în forță în explorarea lunară după o pauză de mai multe decenii.

Agenția spațială rusă Roscosmos a anunțat oficial că misiunea s-a încheiat tragic, precizând că nava „Luna-25" nu mai există. Conform comunicatului, stația automată „a trecut pe o orbită necontrolată, a intrat în coliziune cu Luna și a încetat să mai existe".

Luna-25 era o sondă fără echipaj uman, lansată cu scopul de a realiza o aterizare controlată în apropierea polului sud lunar, o zonă de interes major pentru comunitatea științifică internațională, datorită posibilității existenței gheții de apă. Misiunea ar fi trebuit să marcheze prima aselenizare a Rusiei după aproape 50 de ani, însă planurile au fost date peste cap de probleme tehnice apărute în faza critică de apropiere de Lună.