Soția lui Mulțescu: "După ce a făcut al doilea vaccin, a avut o cădere bruscă". Fostul fotbalist și antrenor a decedat brusc de la o pneumonie apărută din senin

Gigi Mulțescu s-a stins din viață la vârsta de 72 de ani, în urma unei pneumonii galopante. Fostul fotbalist și antrenor a fost internat la Spitalul de Urgență de la Floreasca pentru o pneumonie, unde a și murit.

De câțiva ani se lupta cu boala Alzheimer, scrie Fanatik. Soția lui Gigi Mulțescu, Sonia, cu care a avut o căsnicie de 51 de ani, a acceptat un dialog cu reporterii publicației:

„Cum a fost Gigi Mulțescu în ultimii 2-3 ani de când nu mai antrena?

- Să știți că după ce a făcut al doilea vaccin, mi s-a părut că a avut o cădere bruscă. Gigi, într-un an de zile... Eu cunosc persoane și psihiatra cunoaște persoane care au Alzheimer, pe care îi tratează de ani de zile. Dar boala lui Gigi a fost foarte accelerată. Îmi dădeam seama de la o zi la alta, când pierdeam câte ceva din el. Nici lor nu venea să creadă: «Tratăm astfel de persoane de ani de zile. Nici noi nu știm ce se întâmplă». Dar n-am vrut să mai intru în polemici cu vaccin, cu nu știu ce. Eu, sincer, l-am sfătuit să nu mai facă al doilea vaccin, dar mi-a spus că mai trebuie să meargă în Turcia... Groaznic de repede. Acum un an de zile aveam dialog cu el, era haios, simpatic. Apoi, încet-încet, pierdeam câte ceva din el... Nu mai avea preocuparea și plăcerea de a se uita la un meci. Stătea așa, pierdut... Era lângă mine, dar nu era.

În ultimele zile a avut o pneumonie?

- Știți ce s-a întâmplat? A început să îl doară un genunchi. Nu s-a mai putut sprijini pe piciorul respectiv. Mă gândeam unde să îl luăm să îl ducem. L-am dat cu creme, dar nu a mai coborât din pat. L-am pus pe marginea patului și când îi dădeam să mănânce încerca să se lase pe spate. Era foarte slăbit, așa mi se părea. Cu tot ce îi dădeam noi. Am încercat să îl întorc ba pe o parte, ba pe alta. Cum puneam mâna pe el, devenea rigid. Îi puneam și perne la spate, mereu am avut grija asta. Respira șuierat, adânc. Până când am văzut că își ducea pumnii la gât și mi-am spus că nu e în regulă. Am chemat salvarea, începuse să și tușească. Atunci ne-au spus că a făcut pneumonie. Îl întorceam și noaptea, nici nu puteam să dorm.

Stăteați cu stres, să nu se întâmple ceva...

- Da, îi spuneam să se întoarcă spre mine. Reușeam cumva să îl întorc, dar în secunda doi era înapoi pe spate.

La spital a făcut niște complicații din ce am citit...

- Nouă nu ne-a spus. Nu a răspuns bine la antibiotic și au spus că o să îl schimbe. Dar nici n-am întrebat. Era într-o rezervă, domnul Nicolae Badea vorbise să îl mute într-o rezervă. Era foarte bine îngrijit, nu caut nod în papură. De fiecare dată când mergea Ioana acolo era ok, foarte curat. Sunt rezerve plătite și care costă o căruță de bani. Toată ziua erau cu ochii pe el.

Ați mai apucat să vorbiți cu el în ultimele zile?

- Nu. Dar nu mai înțelegeam ce îmi spunea în ultimele săptămâni. Îmi spunea câte ceva, dar era cu totul pe lângă subiect. Eu îi mai ziceam o poezie, să mă asculte. Dar el avea lumea lui..."