Tabula Peutingeriană - O hartă care rescrie istoria Dunării de Jos. Un oraș din România e cu mult mai vechi decat se credea

„Tabula Peutingeriană", o hartă din perioada Împăratului Marcus Aurelius, aflată la Biblioteca Naţională din Viena, oferă informații ce ar putea rescrie istoria regiunii Dunării de Jos.

Conform acestei hărți se schimbă prima atestare documentară a Galaţiului cu aproximativ 1300 de ani. Până acum, Galațiul era menționat pentru prima dată în anul 1541, dar conform hărții o localitate numită Galatie, unde locuiau aproximativ 7000 de oameni, exista deja din primele secole pe acest teritoriu. Această descoperire îi aparține scriitorului gălățean Dumitru Săndel, autorul unei ample monografii a Galațiului.

În timpul cercetărilor sale, el a descoperit că Galaţiul este menţionat în „Tabula Peutingeriană", o hartă realizată în secolul al II-lea d.Hr. Importanța acestei descoperiri constă în faptul că oferă o confirmare documentară a descoperirilor arheologice. În acea zonă a existat o dava dacică, iar în secolele I - III d.Hr., la confluența Siretului cu Dunărea, unde se află astăzi Galațiul, a existat o mare așezare romană cu aproximativ 7.000 de locuitori, incluzând romani, dar și daci și sarmați romanizați, militari și civili, pescari, păstori și negustori.

Tabula Peutingeriana (sau denumirea completă în latină Peutingeriana Tabula Itineraria), denumită și harta etapelor lui Castorius, este o copie din secolul al XIII-lea a unei vechi hărți romane în care figurau drumurile și orașele principale ale Imperiului Roman, care constituiau cursus publicus. Acest document era cunoscut altădată și sub denumirea de Tabula Theodosiana, nume care face referire la împăratul Theodosius I, întrucât, potrivit lui d'Aigueperse, o copie afișează versuri făcute sub acest împărat.

Tabula Peutingeriana este o hartă care a fost creată în 1265 de către un călugăr din Colmar, Franța. Aceasta se bazează pe o hartă din secolul al IV-lea sau al V-lea, care a fost la rândul ei a avut drept sursă o hartă pregătită de către Agrippa în timpul împăratului Augustus (27 î.Hr. - 14 d.Hr.). Harta a fost descoperită în 1494 de către Conrad Celtis, la Worms, în Germania, și predată lui Konrad Peutinger din Augsburg (Germania), care a intenționat să o publice, însă moartea l-a împiedicat să-și ducă la îndeplinire dorința. A publicat-o Abraham Ortelius, 1598 la Anvers.