Taxa clawback, mai distructivă decât OUG 114. Medicamentele româneşti, înlocuite cu cele din import

Guvernul Ludovic Orban este primul guvern care îşi propune să modifice taxa clawback, dar consideră că plafonarea acesteia sau indexarea cu rata inflaţiei pe 2018 a bugetului aprobat pentru medicamente sunt măsuri insuficiente pentru a reduce presiunea de pe medicamentele ieftine folosite de milioane de români şi fabricate în marea lor majoritate în România.

De peste 3 ani deja pacienţii, medicii şi farmaciştii semnalează lipsa unor medicamente esenţiale care costă cel mult 20-25 lei - amlodipina, enalapril, metoprolol, captopril, indapamida, omeprazol, pantoprazol, diclofenac, ketoprofen, ampicilina, ceftriaxona - şi care sunt înlocuite cu variante mult mai scumpe. Patronatul a prezentat cel puţin două alternative la forma actuală de taxare care nu ar fi dus la cheltuieli bugetare suplimentare şi care ar fi redistribuit în mod just sarcina fiscală a consumului de medicamente, în funcţie de preţul acestora.

Toate variantele prezentate recent autorităţilor au fost blocate de interpuşi şi grupuri de lucru care au interesul să păstreze taxa la un nivel înalt pentru încă 3 ani pentru a reduce competitivitatea fabricilor din România şi a înlocui medicamentele româneşti cu cele din import. Efectul ordonanţei clawback este mai distructiv decât al OUG 114, pentru că preţurile la medicamente sunt controlate, conducând la situaţia absurdă în care medicamentele fabricate în ţară, care fac obiectul taxei, să fie nerentabile. Taxa clawback, concepută în 2009 ca un mecanism de a stopa utilizarea medicamentelor scumpe a devenit în ultimii 3 ani un instrument pentru transformarea României intr-un stat captiv importurilor.