Teribilul secret al pivnițelor Vaticanului

Oamenilor le plac conspirațiile, a afirmat Dan Brown, cel mai celebru colportator de conspirații ridicate la rang de literatură. "Codul lui da Vinci", cartea-șperaclu care l-a introdus în aula celor mai bine comercializați autori ai tuturor timpurilor, a fost tradusă în 50 de limbi și vândută în peste 60 de milioane de exemplare.

"Codul lui da Vinci" potențează până la paroxism conspirația mai veche, că Vaticanul ascunde teribilul secret că Maria Magdalena era nevasta lui Isus Hristos. Pivnițele secrete ale Sfântului Scaun ascund și alte mistere înfricoșătoare păzite de Opus Dei, poliția secretă a Suveranului Pontif.

Adevărul despre Arhivele Apostolice ale Vaticanului (titulatura oficială a pivnițelor secrete) a devenit o codă stingheră a concertului cacofonic stârnit de erezia lui Dan Brown. Vocea avizată a unui reputat medievalist de talia lui James Hill, autorul studiului "Race, Racism and the Middle Ages", este estompată de fanfara lui Dan Brown.

James Hill a întreprins cercetări sistematice în Arhivele Apostolice și a scris despre procedura de acces în sălile de lectură Pius XI, Leon XIII și Sixtus V. El nu este crezut decât de cei deja gata convinși că nu există secrete teribile la Vatican.

Accesul la arhive presupune o scrisoare de recomandare redactată de un cercetător reputat, de la o instituție de cercetare consacrată. Formularul de cerere și scrisoarea le depui personal la Porta di Santa Anna, a Cetății Vaticanului, lângă intrarea în Bazilica Sfântul Petru.

După ce treci de Garda Elvețiană și biroul de securitate urmează să susții un interviu în limba italiană de nivel academic. Cu cardul de securitate obținut te prezinți la una din cele trei săli de lectură la care ai fost arondat și ceri manuscrisele la care vrei să ai acces. Ai permisiunea să folosești doar hârtia, creioanele și laptopul. Poți cere până la cinci manuscrise pe zi, dar arhivele sunt deschise doar dimineața.

Cuvântul latin "secretum" a încurcat de-a lungul timpului mintea conspiraționiștilor. El derivă din verbul "segregare", a pune de o parte, a separa, și se referă la lucruri ținute separat sau ascunse, pentru a defini uneori conversații private sau documente. În ceea ce privește titulatura de "arhivă secretă" a Vaticanului, ea se referă exclusiv la corespondența privată a papilor.

Cornel Ivanciuc