Un om de știință indică dovada din Biblie care arată că lumea în care trăim este "o simulare" computerizată creată de AI

Un om de știință susține că suntem pur și simplu personaje într-o lume creată de inteligență artificială avansată - și spune că dovada este ascunsă în Biblie, chiar "la vedere".

Melvin Vopson, profesor asociat de fizică la Universitatea din Portsmouth, susține că întregul nostru univers ar putea fi o simulare computerizată avansată. Iar dovada că această așa-numită ipoteză a simulării este corectă ar putea fi ascunsă la vedere în Biblie.

„Biblia însăși ne spune că ne aflăm într-o simulare și ne spune și cine o face. Este făcută de un AI - o inteligență artificială", a declarat profesorul Vopson pentru MailOnline. El arată spre Evanghelia după Ioan, una dintre primele patru cărți ale Noului Testament, a doua parte a Bibliei creștine.

Evanghelia după Ioan se deschide cu o afirmație puternică: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor (1:1-5)".

Profesorul spune că acest verset are „o semnificație teologică profundă în doctrina creștină", dar și „implicații intrigante" atunci când este considerat în contextul simulării universului. El susține că „Cuvântul" din această propoziție faimoasă se referă la codul de computer care guvernează și controlează simularea.

După cum știe oricine a văzut Matrix, orice simulare computerizată, mare sau mică, constă în litere și numere care scriu regulile pentru întreaga creație. Cu alte cuvinte, entitatea care controlează totul - Dumnezeu - este și ea scrisă în cod. „Codul care rulează simularea nu este separat de divinitate, ci mai degrabă o parte integrantă a acesteia, poate un AI", afirmă profesorul Vopson.

În superproducția The Matrix, protagonistul Neo, interpretat de Keanu Reeves, descoperă că trăim într-o realitate simulată. Până la sfârșitul filmului, Neo este capabil să vadă lumea simulată drept ceea ce este - cod informatic. Ipoteza universului simulat propune că ceea ce trăiesc oamenii este de fapt o realitate artificială, asemănătoare unei simulări pe calculator, în care ei înșiși sunt construcții. Ea a stat la baza filmului Matrix din 1999, cu Keanu Reeves în rolul principal.

Evanghelia după Ioan continuă spunând: „Toate lucrurile au fost făcute prin El și fără El nimic nu a fost făcut...". Din nou, această afirmație susține teoria universului simulat, sugerează profesorul: „Aceasta implică un Creator care a adus universul simulat la existență prin Cuvânt (adică prin cod)", spune el. „Aceasta sugerează că actul creației, așa cum este descris în Biblie, ar putea fi analog cu un act divin de programare și simulare".

Se poate spune că teoria oferă un răspuns la o întrebare cu care mulți creștini se luptă - cum a creat Dumnezeu universul în șase zile? Dacă este să credem teoria, El a făcut acest lucru prin crearea unei realități simulate, încapsulată într-un program de calculator - un lucru despre care știm că este posibil.

Teoria simulării

- Universul: O simulare computerizată;
- Dumnezeu: Parte a simulării, potențial un AI
- Biblia: De asemenea, parte a simulării computerizate, posibil scrisă de AI

Profesorul Vopson și-a expus ipoteza în noua sa carte "Reality Reloaded: The Scientific Case for a Simulated Universe". El spune că nici măcar nu este ceva în care crede neapărat, ci o "observație extraordinară care merită atenție". "Ceea ce este cu adevărat remarcabil este faptul că interpretarea dată este în deplină concordanță cu evenimentele vremurilor noastre: apariția inteligenței artificiale și, de asemenea, este exact ceea ce proiecta The Matrix", a declarat el pentru MailOnline.

În timp ce gândurile profesorului pot părea sacrilegii pentru unii, el spune că ar putea avea „implicații profunde pentru teologia creștină". El crede că există o suprapunere în care credința în teoria universului simulat și nevoia religioasă pentru un creator atotputernic "pot coexista armonios". "Această perspectivă se aliniază credințelor religioase care consideră că viața umană are sens și scop, chiar și în contextul unui design mai larg", spune el. „În loc să privim ipoteza universului simulat ca fiind antagonică credințelor religioase, o putem vedea ca oferind o perspectivă complementară".

Profesorul a spus deja că viața noastră conține mai multe indicii care sugerează că suntem doar personaje într-o lume virtuală avansată. El crede că prevalența simetriei în univers sugerează că trăim într-o realitate simulată, deoarece este o modalitate de a economisi puterea de calcul. De exemplu, faptul că există limite pentru viteza de deplasare a luminii și a sunetului sugerează că acestea ar putea fi guvernate de viteza procesorului unui computer.

Legile fizicii care guvernează universul sunt, de asemenea, asemănătoare codului de calculator, spune el, în timp ce particulele elementare care alcătuiesc materia sunt ca niște pixeli. De asemenea, el crede că abundența simetriei în lume - de la flori la fluturi și fulgi de zăpadă - este o tehnică de economisire a energiei pe care mașinile o folosesc pentru a reda lumea construită digital.

Teoria simulării nu este unică pentru profesorul Vopson; de fapt, este populară printre o serie de personalități cunoscute, inclusiv fondatorul Tesla, Elon Musk, și astrofizicianul american Neil Degrasse Tyson. La o conferință din 2016, Musk a declarat că șansele ca noi să trăim într-o „realitate de bază" - universul real, spre deosebire de unul simulat - sunt de „una la miliarde".

Termenul „realitate de bază" face parte dintr-o extindere a teoriei conform căreia există straturi peste straturi de realități false din care trebuie să ne trezim cumva, asemănător filmului „Inception". Dar, așa cum a subliniat filosoful francez René Descartes în 1637, „Cogito, ergo sum", tradus din latină prin „gândesc, deci exist", capacitatea de a ne îndoi de natura realității noastre este, în esență, dovada că existăm, într-o formă sau alta.