Un profesor de la Oxford dărâmă mitul legat de efectul observatorului și demonstrează științific că o altă versiune a ta trăiește deja o viață complet diferită

În ultimii ani, teoriile despre universurile paralele au atras tot mai mult interes atât în lumea științei, cât și în mediul online. Una dintre cele mai discutate idei vine de la un profesor al Universității Oxford, care susține că ar putea exista numeroase versiuni ale fiecărei persoane, trăind în același timp vieți complet diferite în realități alternative.

Această ipoteză, care pare desprinsă dintr-un film science-fiction, are însă la bază o interpretare reală a mecanicii cuantice, cunoscută sub numele de „Many-Worlds Interpretation" sau teoria „multor lumi". Potrivit fizicianului Vlatko Vedral, fiecare eveniment care are loc în univers, indiferent cât de mic este, ar putea genera variante alternative ale realității. În loc să existe o singură linie a timpului, universul s-ar divide continuu în multiple posibilități, fiecare corespunzând unui rezultat diferit.

În această perspectivă, ar putea exista versiuni ale aceleiași persoane care au făcut alegeri complet diferite. Într-un univers ai ales o altă profesie, în altul te-ai mutat într-o altă țară, iar într-o altă realitate ai luat decizii care ți-au schimbat radical parcursul vieții. Profesorul de la Oxford afirmă că ideea pornește de la comportamentul particulelor la nivel cuantic. În lumea atomilor și a particulelor subatomice, regulile sunt diferite de cele pe care le observăm în viața de zi cu zi.

De exemplu, fotonii, particulele de lumină, pot părea că urmează mai multe trasee simultan până în momentul în care interacționează cu mediul înconjurător sau sunt măsurați. Mult timp, acest fenomen a fost explicat prin așa-numitul „efect al observatorului", potrivit căruia observarea unei particule o determină să adopte o singură stare. De aici a apărut și ideea populară că realitatea ar depinde într-o anumită măsură de conștiința umană.

De ce respinge profesorul această interpretare

Vlatko Vedral consideră însă că această explicație este greșit înțeleasă. El susține că nu conștiința umană este cea care influențează realitatea, ci simplele interacțiuni fizice dintre particule. În opinia sa, orice contact între particule poate modifica rezultatul unui eveniment, fără să fie nevoie de intervenția unui observator uman. Universul nu „așteaptă" să fie privit pentru a lua o anumită direcție, ci evoluează permanent printr-un lanț continuu de interacțiuni.

Din această idee se naște și teoria centrală a „multor lumi": dacă fiecare interacțiune poate avea mai multe rezultate posibile, atunci toate aceste rezultate ar putea exista simultan, dar în universuri diferite. Conform acestei interpretări, fiecare alegere, întâmplare sau decizie ar putea genera o nouă ramură a realității. În fiecare dintre aceste universuri ar exista o versiune diferită a fiecărei persoane.

În unele dintre aceste realități ai putea avea o carieră complet diferită, în altele ai putea locui într-un alt loc sau ai putea avea un destin total opus celui pe care îl cunoști acum. Deși face parte dintr-un domeniu serios al fizicii teoretice, teoria universurilor paralele rămâne una dintre cele mai controversate interpretări ale mecanicii cuantice. Până în prezent nu există dovezi directe care să confirme existența acestor universuri și nici metode prin care ele să poată fi observate sau accesate.

Din acest motiv, mulți cercetători consideră că teoria reprezintă mai degrabă o interpretare matematică a ecuațiilor cuantice decât o realitate demonstrată experimental. Cu toate acestea, numeroși oameni de știință o tratează cu seriozitate, deoarece ea derivă direct din principiile mecanicii cuantice și oferă o posibilă explicație pentru anumite paradoxuri fără a introduce concepte suplimentare.

Principala critică

Cei care contestă teoria susțin că principala problemă este imposibilitatea testării ei. Dacă universurile paralele există, ele nu pot fi observate sau măsurate cu tehnologia actuală, ceea ce face dificilă validarea științifică a ideii. Totuși, ipoteza continuă să fascineze publicul deoarece pune sub semnul întrebării concepte fundamentale precum identitatea personală, destinul și liberul arbitru. Dacă există cu adevărat un număr infinit de realități, atunci fiecare variantă posibilă a vieții unei persoane ar putea exista deja undeva. O altă versiune a ta ar putea trăi o viață complet diferită, luând decizii pe care tu nu le-ai luat niciodată.

Potrivit profesorului de la Oxford, mesajul acestei teorii nu este unul mistic și nici nu sugerează că mintea controlează realitatea. Din contră, el consideră că oamenii reprezintă doar o mică parte dintr-un sistem vast de interacțiuni fizice în care totul este conectat și se influențează permanent. În această viziune, universul nu este centrat pe om, ci pe un flux continuu de evenimente, probabilități și posibilități. Iar undeva, într-una dintre aceste ramificații ale realității, o altă versiune a ta ar putea trăi deja o existență complet diferită.