Viktor Orban, o nouă victorie politică

După ce s-a înșurubat la președinția rotativă a Consiliului European, Viktor Orban a declanșat în forță, în cea de-a 860-a zi de război, o operațiune de recuperare a păcii în Europa. Sub acest pretext și cu un plan bine conturat, el s-a deplasat la Kiev și a negociat cu Zelenski.

Ați observat că am introdus câteva nuanțe în șapou, care ar putea fi interpretate de unii drept „șopârle". Premierul Ungariei, după ce în trecut și-a exprimat în stilul său caracteristic o serie de rezerve legate de poziționarea lui Volodimir Zelenski în acest război, dar și de modul în care acționează NATO și UE, a decis aparent pe neașteptate să desanteze la Kiev, ținând în mână o ramură de măslin. Un simbol al păcii. Considerat de mulți critici ai săi drept antieuropean și profund putinist, Viktor Orban i-a propus liderului ucrainean o formulă inedită prin care ar putea fi declanșate o serie de tratative ce ar putea contura un viitor tratat de pace. El propune nici mai mult nici mai puțin decât o încetare temporară a focului consimțită de ambele părți, gest politic care ar putea asigura premisele necesare pentru negocierea unor condiții de reinstaurare a păcii. Este exclus ca premierul Ungariei, exercitându-și noile prerogative de președinte al Consiliului European, să nu fi discutat în prealabil despre intențiile sale cu Vladimir Putin. Și să nu fi obținut un acord fie și tacit al acestuia. Fapt este că ofensiva sa diplomatică i-a luat prin surprindere pe mai marii NATO și UE. Ceea ce înseamnă că din această direcție nu a beneficiat de un acord prealabil. Fapt este însă că formula pe care o propune Viktor Orban este rezonabilă.

În același timp însă, nu poate fi eludată sub nicio formă condiția prealabilă pe care acesta i-a pus-o lui Zelenski pentru ca, în noua calitate politică pe care o deține la nivel european, să-i facă acestuia nu numai o vizită protocolară, ci și o vizită de lucru. Pentru a mă face mai bine înțeles, deschid o scrută paranteză. Ungaria a amenințat într-un mod cât se poate de serios intenția sa de a boicota acordul care în mod obligatoriu trebuia să fie unanim privind deschiderea tratativelor de aderare ale Ucrainei la Uniunea Europeană. La fel și în ceea ce privește parteneriatul NATO. În cele din urmă, pentru a nu arunca în aer aceste importante înțelegeri, Viktor Orban a absentat pur și simplu de la reuniune și, respectiv, de la procedura de vot. Trenul a mers însă mai departe, în condițiile în care Ucraina s-a angajat ferm să amelioreze condițiile în care minoritatea maghiară din această țară își va putea exercita în viitor drepturile. Cu alte cuvinte, Volodimir Zelenski s-a angajat formal să schimbe în bine statutul minorității maghiare și să-l aducă în acord cu drepturile și libertățile de care beneficiază minoritățile în întreaga Europă. Liderul de la Budapesta a acționat deci ca un destoinic diplomat, ca un adevărat patriot și ca un om politic puternic, cu coloană vertebrală. Nu am cum să nu mă gândesc la angajamentele luate în trecut de Zelenski față de statul român, legate de eliminarea nedreptăților create de-a lungul timpului și legiferate, care aduc atâta suferință comunităților de români din statul ucrainean. Nimeni nu a mai urmărit și nimeni nu a mai monitorizat dintre liderii Guvernului de la București sau ai instituției prezidențiale în ce măsură Volodimir Zelenski a determinat modificarea legislației și schimbarea practicilor în ceea ce-i privește pe conaționalii noștri.

Mă gândesc, riscând să-mi exprim o speranță poate deșartă, că Viktor Orban, atunci când a negociat cu Zelenski, a făcut-o nu numai în calitate de premier al Ungariei, ci și ca președinte în exercițiu al Consiliului European. Și poate a obținut angajamente ferme și în privința celorlalte comunități minoritare din Ucraina. Dacă cumva așa au stat lucrurile, atunci, iată, se dovedește bun la ceva și un suveranist atât de contestat la nivel european.

Sorin Roșca Stănescu