Planul Soros respectă și îmbunătățește Planul Kalergi: cele 6 puncte principale dupa care se va modela viitorul Europei după Europarlamentare

Mulţi susţin că planul Soros nu există, cu toate că George Soros însuşi a scris acest plan cu şase puncte, în septembrie 2015. La fel, sustin ca Planul Kalergi nu exista, desi vedem cu ochii nostri ca acum se petrece ceea ce a fost considerat multa vreme ca o teorie a conspiratiei.

Planul prevede ca, în fiecare an, un milion de migranţi să fie primiţi în Europa, pentru finanţarea operaţiunii UE să ia împrumuturi şi să emită obligaţiuni, iar în ţările de unde vin migranţii să fie create zone de securitate, pentru ca aceştia să poată ajunge în Europa de Vest.

Scopul este scris: sfâşierea Europei prin importarea a unui milion de migranţi în fiecare an, modificarea fundamentului cultural al continentului, reprimarea creştinismului, suprimarea valorilor tradiţionale europene şi crearea unei societăţi amestecate în Europa, care să fie de fapt o masă foarte profitabilă din punct de vedere economic - a explicat el.

În ceea ce priveşte situaţia din Europa de astăzi, el a spus: au loc dezbateri juridice elegante, dar, de fapt, se pune în aplicare planul Soros: liderii europeni nu vor să oprească migraţia, ci să o gestioneze.

În esență, „planul Soros" are mai multe puncte pe langa aducerea a cât mai mulți „migranți" în Europa și, în paralel, dislocarea populațiilor locale, așa-numita „diluare etnică"; promovarea „familiei alternative", respectiv a homosexualității, integrarea în Europa Unită a unor țări falimentare, dar cu populație mare, precum Ucraina, și promovarea unui relativism moral și de conștiință absolut și asta în asociere cu un anti-creștinism dezlănțuit, satanic. Este evident că fiecare dintre aceste componente ale „planului Soros" înseamnă distrugerea identității naționale, a dimensiunii creștine și transformarea persoanelor în numere socio-economice.

Dacă ne vom referi la „diluarea etnică", „Planul" prevede așezarea a milioane de „refugiați" în Europa. Fiecare dintre ei urmând a fi „acomodat" cu circa 15 mii de Euro anual și, mai ales, acești migranți să fie așezați în țări și locuri care nu îi doresc și în care sunt cât mai greu de asimilat. Aceasta ar însemna împovărarea statelor naționale peste măsură, crearea unor zone de conflict permanent și, deci, posibilitatea de manevră. Dar, în același timp, planul „diluării etnice" prevede, printre măsurile ce trebuie luate, ca populația locală să fie dislocată la rândul ei, prin „căutarea de lucru" în alte locuri.

La fel de intensiv se urmărește promovarea „familiei alternative", a homosexualității. Aceasta nu are nimic de a face cu preferințele de dormitor ale unor devianți. Instituționalizarea acestei forme „alternative" urmărește distrugerea creștinismului, subordonarea lui către „putere", către „comisarii" de la Bruxelles.

„Planul Soros", prin cele menționate anterior, dorește distrugerea sentimentelor naționale, adică dragostea de loc și neam, și distrugerea Credinței Creștine și, mai ales, a celeia în Bisericile Apostolice. Distrugând aceste două date fundamentale, „planul Soros" ar realiza un control desăvârșit asupra unei mase de oameni fără identitate.

Întotdeauna, orice mișcare de înnoire sau rezistență s-a ancorat în sentimentele naționale, adică dragostea de loc și neam și în credință. Nu întâmplător, Ortodoxia și naționalismul sunt atacate și demonizate atâta de vicios de către „Fundația pentru o societate deschisă" a lui George Soros.

Atât identitatea națională, respectiv țara și neamul, cât și credința, respectiv Biserica Ortodoxă și învățăturile ei, sunt lucruri reale și concrete, pe care le vedem și le putem îmbunătăți. Prin comportare bună și credință personală, Biserica devine mai cuprinzătoare. Prin lucru cinstit, și neamul și țara se îmbunătățesc. Aceste două lucruri reale „planul Soros" vrea să le ia și în locul lor să pună himera „binelui universal".

Slăbirea statului național se face prin îndatorare și prin confiscarea bogățiilor naționale și crearea unor multipli - minimum doi - poli de putere în stat. În mod necesar, crearea unui pol de putere care să fie independent de autoritatea aleasă prin vot, „statul paralel". Aceasta se realizează prin cursa numită „independența judiciară", care înseamnă existența unui centru de putere cu totul independent.

Acest plan Soros este executat prin două „brațe". Primul este subordonarea autorităților de la Bruxelles. După ultimele cercetări rezultă că, dintre cei 751 de membri ai Parlamentului European actual, 226 sunt pe statele de plată ale Fundației Soros prin burse, sinecuri, „cadouri", stipendii pentru campanii electorale etc. Iar cel de-al doilea e reprezentat de Organizațiile Ne Guvernamentale. Finanțate direct și indirect de către Fundația Soros, aceste celule canceroase promovează „planul Soros" pomenit.

despre Planul Kalergi se pot citi mai multe AICI.