Asanarea legislației în România și UE

Când a ajuns la putere în Argentina, în anul 2023, Javier Milei i-a încredințat lui Federico Sturzenegger un minister unic în lume și în istorie: ministerul suprimării regulilor și legilor inutile. 

De atunci, respectivul minister a reușit să emită 719 de texte care au desființat 2803 norme conținând 16.771 de articole. Între timp, paralel cu neutralizarea inflației legislative, a fost neutralizată inflația monetară: de la 25% în 2023, la 1,5% în 2026. Nu e paradis în Argentina. Nu toată lumea îl aplaudă pe Milei. Dar… Mesajul trimis întregii lumi este crucial: mașinăria birocratică poate fi demontată și, totuși, lumea nu dispare. Dimpotrivă, lumea respiră. 

O să vă mire, dar România are o lege încă din 2000 care prevede asanarea legislației, adică drenarea de excesele reglementare, de suprapunerile normative și de textele legale hiper-complexe și prolixe. Este vorba de Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă. Fundamental în această lege este principiul simplicității: legea trebuie să fie pe înțelesul tututor pentru a fi aplicată. 

O să vă mire și mai mult, dar în Parlamentul European ne chinuim să simplificăm legislația, mai ales cea din domeniul digital și cea din domeniul Pactului Verde (Green Deal), de doi ani. Adevărul e că în UE suntem campioni necontestați la hiper-reglementare, iar la altceva nu prea ne mai pricepem. Nici măcar la simplificare: au apărut, în ultimii 2 ani vreo 7 directive - omnibus (=vehicul pentru tot), chestie care zăpăcește și mai mult. 

Bonus: într-un stat membru ca România nu doar că se aplică piramidal straturi peste straturi de legi și norme, care se modifică peste noapte, ci și o piramidă legală suplimentară, suprapusă, telescopică, de directive și regulamente care vin de la UE. Nici România, nici UE, nu au reușit vreodată asanarea legislativă. În România, la începutul lui 2025, erau 12.503 acte de legislație primară (legi, ordonanțe și ordonanțe de urgență) în vigoare. Stocul crește cu circa 500 de acte pe an. Estimarea rezonabilă pentru toamna lui 2026 este în jur de 13.500 de acte primare aflate încă în fondul activ. 

Consiliul Legislativ consideră că, la 31 decembrie 2025, sunt în vigoare sau neabrogate expres 6.349 legi, 663 ordonanțe și 1.390 ordonanțe de urgență, dar multe acte normative primare se adaugă la număr deși doar modifică alte legi. Hotărârile de Guvern se emit în număr mediu de 1500 pe an. Unele sunt acte normative. Stocul acestora din urmă depășește numărul de 5000. 

Este ridicol, dar există peste 2000 de HG - uri secretizate, chit că un act normativ nu ar trebui să existe dacă nu e publicat - regulă din Constituție… La acestea se adaugă zeci de mii de ordine ministeriale, instrucțiuni, hotărâri ale unor autorități de reglementare și supraveghere și alte norme terțiare.

Uniunea Europeană deține un stoc de acte normative mult mai mare. La nivel de aprilie 2026 sunt nu mai puțin de 45.216 acte juridice ale UE în vigoare. Multe sunt tehnic valabile, dar practic perimate. UE și predecesoarele ei au “produs” de-a lungul timpului 144.259 regulamente, 4.404 directive, 39.414 decizii și 1.597 recomandări. În total, 208.000… În 2025, UE proiectează 1400 de acte normative, inclusiv omnibusuri, menite a simplifica… 

Atenție: „în vigoare” ≠ „relevant azi”. Atât la București, cât și la Bruxelles, stocul include acte vechi, punctuale sau deja golite de conținut prin modificări ulterioare. De precizat, de asemenea, că o lege nouă nu înseamnă neapărat o regulă nouă. În România, o bună parte din cele 200–400 de legi pe an sunt aprobări de OUG, ratificări sau modificări de articole. HG - urile și actele de implementare a reglementărilor UE umflă volumul fără să creeze, de fiecare dată, obligații noi de fond.

Un nou guvern, care să pună capăt celor 36 de ani de orbecăială “radical - pro - europeană”, ar trebui să conțină un minister al simplificării legislației, care să asaneze legislația într-o asemenea manieră încât omul de rând să o înțeleagă și să o aplice din proprie voință, din principiu. 

Gheorghe Piperea