"Operațiunea Adam și Eva" - cartea despre adevărata identitate a lui Iisus şi sfârşitul ciclic al lumii. Dosar CIA declasificat

Documentele recent declasificate din arhivele americane ale CIA mentionează "Operațiunea Adam şi Eva". Cercetătorul Chan Thomas lucra la o ipoteză geofizică radicală: ideea că scoarța terestră se resetează fizic la fiecare 7.000 de ani, declanșând revărsarea oceanelor peste continente din cauza inerției planetare.

Thomas construiește o teză de amploare cosmică. Civilizația, scria el, este ștearsă o dată la 7.000 de ani de „schimbări ciclice ale polilor". În viziunea lui Thomas, nu era vorba despre o simplă oscilație a polilor magnetici, ci despre o basculare mecanică violentă a întregii scoarțe terestre: un scenariu în care pământul fuge brusc de sub picioare, iar oceanele, rămase în urmă prin inerție, mătură continentele la viteze sonice. Un asemenea cataclism, credea el, ar fi fost anticipat de mai multe figuri de-a lungul istoriei. Printre ei, Iisus Hristos.

Ultimul astfel de eveniment ar fi fost, potrivit lui Thomas, Potopul lui Noe. Nu o pedeapsă divină, ci o etapă dintr-un mecanism care se repetă. Aici, povestea face saltul care i-a adus reputația de text scandalos. Thomas a scris că Iisus nu este un profet biblic, ci mai degrabă un savant care a studiat în India și care a încercat să-i pregătească pe oameni pentru sfârșitul lumii.

Autorul ipotezei mergea mai departe. Analizând strigătul de pe cruce consemnat în Evanghelii - celebrul «Eli, Eli, lama sabachthani» -, Thomas pretindea că fraza nu era nicidecum în aramaică, ci într-un dialect oriental antic numit Naga. Traducerea lui? Nu o rugăciune către Dumnezeu, tradusă de obicei prin „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?" ci o descriere a colapsului fizic: „Leșin, leșin, mă cuprinde întunericul!" - cuvinte pe care Iisus le-ar fi învățat, susținea autorul, în anii săi de studiu din nordul Indiei.

Iar finalul poveștii, în varianta lui Thomas, părăsește complet registrul teologic: după înviere, Iisus ar fi fost ridicat la ceruri într-un „vehicul spaţial".

Tezele centrale ale teoriei din arhiva CIA:

• Civilizația este distrusă ciclic, la fiecare 7.000 de ani, prin schimbări bruște ale polilor;
• Potopul lui Noe ar fi ultima manifestare a acestui mecanism planetar repetitiv;
• Iisus ar fi fost un savant format în India, nu un profet religios;
• Ultimele sale cuvinte de pe cruce ar fi fost rostite într-o limbă orientală învățată acolo;
• Ridicarea la ceruri s-ar fi produs cu ajutorul unui vehicul spațial.

Cu cât te apropii de biografia autorului, cu atât dosarul devine mai greu de încadrat. Chan Thomas ar fi lucrat în anii 1960 la prototipuri OZN pentru compania McDonnell Douglas, o corporație aerospațială americană. Nu a ajuns acolo întâmplător. A fost recrutat de către dr. Robert Wood, manager de cercetare în cadrul corporației, care l-a caracterizat în doi termeni memorabili: „excepțional de inventiv" și „neconvențional". Un inginer plătit să gândească în afara tiparelor, care își petrecea timpul liber traducând ultimele cuvinte ale unui răstignit. Combinația explică, probabil, o parte din fascinația pe care textul o exercită și astăzi.

O întrebare rămâne fără răspuns exact acolo unde te-ai aștepta să primească unul: de ce a reținut și cenzurat CIA fragmente dintr-o carte tipărită public, semnată de un inginer aerospațial?

Explicația nu se află într-o simplă eroare birocratică, ci în climatul specific al Războiului Rece. În anii '60, divizia științifică a CIA și giganții aerospațiali explorau cele mai neconvenționale teritorii ale cunoașterii - de la propulsie exotică până la dinamica geologică a planetei. Ideea că scoarța terestră ar putea suferi deplasări catastrofale bruște nu era privită ca o simplă fantezie: chiar Albert Einstein luase în serios calculele profesorului Charles Hapgood despre alunecarea polilor. Într-o epocă în care marile puteri căutau să înțeleagă rezistența adăposturilor subterane și vulnerabilitatea continentelor, ipotezele unui inginer de la McDonnell Douglas nu puteau fi ignorate.

Când agenția a eliberat dosarul din arhiva CREST a CIA, nu a făcut publică întreaga lucrare, ci un fragment de 57 de pagini purtând ștampila „Sanitized" - curățat de pasaje considerate sensibile sau de adnotări interne. Faptul că volumul a circulat și în librării demontează mitul textului interzis în mod absolut. Însă faptul că serviciile de informații au ținut sub cheie decenii la rând tocmai aceste pagini arată că frontiera dintre speculație bizară și interes strategic a fost adesea mult mai subțire decât lasă arhivele să se vadă.

În final, dosarul lui Chan Thomas nu descrie doar fantezia unui autor excentric, ci dezvăluie o zonă de umbră a Războiului Rece: un moment istoric în care marile agenții de spionaj erau dispuse să investigheze orice ipoteză, oricât de radicală, legată de supraviețuirea planetei sau de rescrierea fizicii clasice. Adevărata miză a documentului nu este dacă profețiile despre cataclismul de 7.000 de ani erau reale, ci faptul că, la cel mai înalt nivel al aparatului de securitate american, nimeni nu și-a permis luxul de a le ignora cu desăvârșire.