Bush lui Putin în 2001: „Ești genul de om pe care mi-ar plăcea să-l am alături de mine în tranșee”

Pana acum au fost publicate trei conversații-cheie:

1. 16 iunie 2001 (Slovenia)

2. 16 septembrie 2005 (Casa Alba)

3. 6 aprilie 2008 (Soci), ultima întâlnire dintre Bush și Putin, care a avut loc după summitul NATO de la București.

Pun mai jos traducerea parțiala pentru ultima întâlnire dintre Bush si Putin. Am scos și pasajele care mi s-au parut cele mai interesante. De remarcat ca Putin vorbeste despre Condoleezza Rice, Secretar de Stat, folosind termenul “Condi”. (Orlando Nicoară)

Pasajul despre Ucraina și NATO:

Președintele Putin:

„Bine. Aș dori acum să repet ceea ce le-am spus lui Condi și lui Gates la Moscova, în legătură cu extinderea NATO. Nu este nimic nou pentru dumneavoastră și nu mă aștept la un răspuns. Vreau doar să o spun explicit. Aderarea la NATO a unei țări precum Ucraina va crea, pe termen lung, un câmp de conflict între noi, o confruntare de durată.”

Președintele Bush:

„De ce?”

Președintele Putin:

„Șaptesprezece milioane de ruși trăiesc în Ucraina, adică aproximativ o treime din populație. Ucraina este un stat extrem de complex. Nu este o națiune formată în mod natural, ci o construcție artificială din perioada sovietică. După Al Doilea Război Mondial, Ucraina a primit teritorii de la Polonia, România și Ungaria, practic întreaga parte vestică. În anii 1920 și 1930 a primit teritorii de la Rusia, adică estul țării. În 1956, peninsula Crimeea a fost transferată Ucrainei. Este o țară europeană mare, cu o populație de 45 de milioane de locuitori, compusă din oameni cu mentalități foarte diferite. În vest veți găsi sate în care singura limbă vorbită este maghiara, iar oamenii poartă costume tradiționale. În est, oamenii poartă costume, cravate și pălării. NATO este percepută de o mare parte a populației ucrainene ca o organizație ostilă.

Aceasta generează probleme serioase pentru Rusia: riscul apariției unor baze militare și sisteme de armament noi în apropierea granițelor noastre, precum și incertitudini și amenințări directe. Sprijinindu-se pe forțele anti-NATO din Ucraina, Rusia ar încerca să împiedice extinderea NATO, creând tensiuni permanente. Care este, de fapt, sensul aderării Ucrainei la NATO? Ce câștig există pentru NATO și pentru Statele Unite? Există un singur motiv posibil: consolidarea statutului Ucrainei în lumea occidentală. Eu nu cred că aceasta este o logică corectă, dar încerc să o înțeleg. Având în vedere opiniile profund divergente din societatea ucraineană privind NATO, țara riscă să se divizeze. Am spus mereu că există o parte pro-occidentală și una pro-rusă. În prezent, puterea este deținută de lideri pro-occidentali, iar odată ajunși la putere au accentuat aceste diviziuni interne. Activitatea politică reflectă fidel aceste atitudini. Problema reală nu este aderarea la NATO, ci capacitatea Ucrainei de a deveni autosuficientă și de a-și consolida economia.

Șaptezeci la sută din populație se opune NATO. Condi mi-a spus că în Slovacia și Croația populația s-a opus inițial, iar ulterior și-a schimbat poziția. Poziția noastră este împotriva aderării Ucrainei la NATO, însă, în orice caz, ar trebui așteptat până când majoritatea populației va susține acest pas; abia atunci să se vorbească despre aderare, nu invers.”

George W. Bush despre riscul unei rupturi în relatia cu Rusia:

„Sunt îngrijorat de cei care vor veni după noi la putere. Trebuie să ajungem la o soluție cât timp relația noastră este una deschisă, pentru ca viitorii lideri să nu reacționeze exagerat. De aceea acest acord este extrem de important.”

„Voi spune presei că nu sunteți de acord cu ideea siturilor din Cehia și Polonia. Este important ca oamenii să știe că există încă dezacorduri, dar la fel de important este ca publicul nostru să vadă că lucrăm la un acord bazat pe transparență și pe măsuri reale de construire a încrederii. Cred că acest lucru este esențial pentru că va obliga un viitor președinte al Statelor Unite să colaboreze cu Rusia. Punem bazele unui cadru care va încuraja cooperarea în viitor. Trebuie să existe o cale înainte pentru relații mai bune cu Rusia. Nu vreau ca un viitor președinte american să spună că nu avem nevoie de relații cu Rusia. Eu cred că avem nevoie, iar acesta este motivul real pentru care acest proces este important și pentru care apreciez întâlnirea noastră.”

De aici incepe traducerea:

“În 2002 am semnat Declarația de la Moscova, iar dacă astăzi reușim să supunem un document spre aprobare, aceasta este direcția corectă. Documentul la care lucrăm astăzi sintetizează realizările pozitive din ultimii ani. În același timp, acordul reflectă și dezacordurile existente, însă o face într-un mod deschis și transparent și reafirmă disponibilitatea noastră de a lucra pentru soluționarea acestor diferențe.

Este firesc ca una dintre cele mai dificile chestiuni să fie apărarea antirachetă. Nu s-au înregistrat progrese majore în acest domeniu; cu toate acestea, remarc faptul că partenerii noștri americani analizează preocupările noastre într-un mod sincer și deschis. Înțelegem că elementul esențial este asigurarea transparenței și a monitorizării continue a siturilor din Republica Cehă și Polonia. Atunci când Condoleezza Rice și secretarul Gates au fost la Moscova, le-am spus că este extrem de important pentru noi să știm ce se întâmplă în acele situri în fiecare zi și în fiecare moment. Am transmis același mesaj și autorităților cehe și poloneze. Nu este vorba despre vreo încălcare a suveranității lor. Este firesc să știm ce se întâmplă și dacă aceste sisteme sunt sau nu îndreptate împotriva noastră. Lucrurile sunt simple. Această viziune este împărtășită de armată, inclusiv de armata Statelor Unite. Nu voi intra în detalii — aceasta este sarcina experților. Problema fundamentală este dacă experții noștri au acces deplin la aceste situri sau dacă sunt doar acreditați la ambasadă și trebuie să solicite permisiuni punctuale pentru a le vizita. Un alt aspect critic este ca experții de pe ambele părți să extindă schimburile și să aprofundeze cooperarea. Consider că nu ar trebui să abandonăm această idee, mai ales în condițiile în care există interes în acest sens inclusiv din partea armatei americane. Totodată, înțelegem că elementele celui de-al treilea sit nu au doar o dimensiune regională, ci și una globală.

Câteva cuvinte despre START: există o secțiune dedicată acestui subiect. Am discutat în detaliu această chestiune cu colegii noștri americani și cred că este necesar să existe o înțelegere clară a preocupărilor noastre. Este evident că scoaterea focoaselor nucleare de sub orice formă de control reprezintă un pericol.”

Președintele:

„Trebuie să lucrăm la acest aspect. Sunt îngrijorat de lipsa de transparență în situații care ar putea fi interpretate drept o lansare nucleară și de riscul ca toată lumea să intre în panică. Este esențial să rezolvăm această problemă. Vreau doar să subliniez că înțeleg pe deplin preocupările dumneavoastră.”

Președintele Putin:

„Consider că, în relația noastră bilaterală, s-au făcut progrese, însă cu China nu avem un acord similar. Ei refuză să accepte o notificare mai amplă a lansărilor.”

Președintele:

„Da, aceste sisteme vor deveni periculoase peste câțiva ani.”

Președintele Putin:

„Domnul Lavrov lucrează la acest subiect împreună cu partenerii noștri, dar nu există încă un document. Cu toate acestea, trebuie să fie clar că, în relațiile noastre cu Statele Unite, problema este una extrem de serioasă. O lansare de rachetă de pe un submarin din Europa de Nord ar ajunge la Moscova în doar șase minute.”

Președintele:

„Înțeleg.”

Președintele Putin:

„Am stabilit deja un set de măsuri de răspuns, însă nu este nimic pozitiv în acest lucru. În câteva minute, întreaga noastră capacitate de răspuns nuclear ar fi pusă în mișcare.”

Președintele:

„Știu.”

Președintele Putin:

„Dacă vorbim despre lansări din alte zone oceanice, trebuie calculate traiectoriile rachetelor. Este o problemă extrem de complexă. Îmi dau seama că poate nu există o altă oportunitate de a-l elimina pe Bin Laden la Tora Bora, însă trebuie găsită o soluție.”

Președintele:

„Unii consideră acest instrument important, însă înțeleg preocupările legate de transmiterea unor semnale greșite. Nu vreau să pun pe nimeni în situații de reacție rapidă, în care întregul sistem este forțat să reacționeze. Acest lucru creează riscul unor erori. Sunt de acord cu dumneavoastră.”

Președintele Putin:

„Cred că, în ciuda tuturor dificultăților, experții pot ajunge la un acord, însă este o chestiune de încredere. În același timp, știm că unele operațiuni antiteroriste pot fi declanșate fără a fi dezvăluite până în ultimul moment, dar este necesar să existe un cadru clar.”

Președintele:

„Sunt îngrijorat de cei care vor veni după noi la putere. Trebuie să ajungem la o soluție cât timp relația noastră este una deschisă, pentru ca viitorii lideri să nu reacționeze exagerat. De aceea acest acord este extrem de important. În al doilea rând, am obținut Acordul 123, ceea ce este un lucru foarte bun.”

Ministrul de Externe Lavrov:

„Încă nu îl avem, dar îl vom avea.”

Președintele:

„Am înțeles că va fi semnat până la sfârșitul lunii aprilie. În ceea ce privește CFE, sperăm că vă putem ajuta. Înțeleg pe deplin ceea ce ați spus la NATO; logica dumneavoastră este foarte clară. Am discutat în mașină despre trimiterea tratatului la Senat și despre a fi primii care să îl ratifice. Nu vreau să îl abandonez în mijlocul unei furtuni politice interne. Nu vreau ca Rusia să devină o temă de campanie electorală. Relația noastră este prea importantă.”

(Președintele, despre apărarea antirachetă):

„În privința apărării antirachetă, cred că elementele-cheie sunt transparența și măsurile de construire a încrederii, precum și explorarea unui sistem regional de apărare antirachetă din care Rusia ar beneficia la fel ca toți ceilalți. Odată ce guvernul dumneavoastră va fi convins că acest sistem nu este îndreptat împotriva Rusiei, veți vedea că un sistem regional poate face față unui eventual actor imprevizibil din Orientul Mijlociu care ar putea obține o rachetă cu încărcătură nucleară. Veți constata că sistemul nu poate intercepta mai mult de una sau două rachete, în timp ce dumneavoastră dispuneți de mult mai mult decât atât. Despre aceasta este vorba, în esență, când vorbim de încredere.”

„Voi spune presei că nu sunteți de acord cu ideea siturilor din Cehia și Polonia. Este important ca oamenii să știe că există încă dezacorduri, dar la fel de important este ca publicul nostru să vadă că lucrăm la un acord bazat pe transparență și pe măsuri reale de construire a încrederii. Cred că acest lucru este esențial pentru că va obliga un viitor președinte al Statelor Unite să colaboreze cu Rusia. Punem bazele unui cadru care va încuraja cooperarea în viitor. Trebuie să existe o cale înainte pentru relații mai bune cu Rusia. Nu vreau ca un viitor președinte american să spună că nu avem nevoie de relații cu Rusia. Eu cred că avem nevoie, iar acesta este motivul real pentru care acest proces este important și pentru care apreciez întâlnirea noastră.”

Președintele Putin:

„Ceea ce tocmai ați spus este extrem de important. În deceniile precedente, lumea a fost un loc mai sigur deoarece exista un anumit echilibru. Acum, armata a venit la mine și mi-a spus următorul lucru: «Exista un echilibru și amenințarea Distrugerii Mutuale Asigurate. Acum americanii construiesc o umbrelă de apărare antirachetă și au sentimentul că sunt invincibili». Ce ar trebui să facem? Fie să construim o umbrelă similară, fie să dezvoltăm sisteme de lovire care să neutralizeze apărarea lor. Construirea unui sistem de apărare antirachetă este foarte costisitoare. Este mult mai simplu și mai ieftin să dezvoltăm sisteme de lovire care să copleșească apărarea adversă. Deja primesc propuneri care mi se par extrem de barbare; când le citesc, sunt îngrozit. Fără a construi o platformă de cooperare, suntem împinși către o nouă cursă a înarmărilor.”

Președintele:

„De aceea acest lucru este atât de important. Nu veți fi liniștit până când nu vom putea demonstra acest lucru. Intenția noastră este limitată, una sau două lansări izolate pentru a contracara o amenințare nord-coreeană, iraniană sau orice altă amenințare care ar putea apărea. Trebuie să-i calmăm pe experții dumneavoastră arătându-le realitatea. De aceea transparența este esențială. Viziunea mea este una a unei operațiuni comune. De aici sper să înceapă acest proces.”

Președintele Putin:

„Bine. Aș dori acum să repet ceea ce le-am spus lui Condoleezza Rice și lui Gates la Moscova, în legătură cu extinderea NATO. Nu este nimic nou pentru dumneavoastră și nu mă aștept la un răspuns; vreau doar să o spun explicit. Aderarea la NATO a unei țări precum Ucraina va crea, pe termen lung, un câmp de conflict între noi, o confruntare de durată.”

Președintele:

„De ce?”

Președintele Putin:

„Șaptesprezece milioane de ruși trăiesc în Ucraina, adică aproximativ o treime din populație. Ucraina este un stat extrem de complex. Nu este o națiune formată în mod natural, ci o construcție artificială din perioada sovietică. După Al Doilea Război Mondial, Ucraina a primit teritorii de la Polonia, România și Ungaria, practic întreaga parte vestică. În anii 1920 și 1930 a primit teritorii de la Rusia, adică estul țării. În 1956, peninsula Crimeea a fost transferată Ucrainei. Este o țară europeană mare, cu o populație de 45 de milioane de locuitori, compusă din oameni cu mentalități foarte diferite. În vest veți găsi sate în care singura limbă vorbită este maghiara, iar oamenii poartă costume tradiționale. În est, oamenii poartă costume, cravate și pălării. NATO este percepută de o mare parte a populației ucrainene ca o organizație ostilă.

Aceasta generează probleme serioase pentru Rusia: riscul apariției unor baze militare și sisteme de armament noi în apropierea granițelor noastre, precum și incertitudini și amenințări directe. Sprijinindu-se pe forțele anti-NATO din Ucraina, Rusia ar încerca să împiedice extinderea NATO, creând tensiuni permanente. Care este, de fapt, sensul aderării Ucrainei la NATO? Ce câștig există pentru NATO și pentru Statele Unite? Există un singur motiv posibil: consolidarea statutului Ucrainei în lumea occidentală. Eu nu cred că aceasta este o logică corectă, dar încerc să o înțeleg. Având în vedere opiniile profund divergente din societatea ucraineană privind NATO, țara riscă să se divizeze. Am spus mereu că există o parte pro-occidentală și una pro-rusă. În prezent, puterea este deținută de lideri pro-occidentali, iar odată ajunși la putere au accentuat aceste diviziuni interne. Activitatea politică reflectă fidel aceste atitudini. Problema reală nu este aderarea la NATO, ci capacitatea Ucrainei de a deveni autosuficientă și de a-și consolida economia.

Șaptezeci la sută din populație se opune NATO. Condoleezza Rice mi-a spus că în Slovacia și Croația populația s-a opus inițial, iar ulterior și-a schimbat poziția. Poziția noastră este împotriva aderării Ucrainei la NATO, însă, în orice caz, ar trebui așteptat până când majoritatea populației va susține acest pas; abia atunci să se vorbească despre aderare, nu invers.”

„În cazul Georgiei, ei cred că, sub umbrela NATO, își pot restabili integritatea teritorială. Este aceasta abordarea corectă? Extindem umbrela militară a NATO și le permitem să lanseze operațiuni militare în Abhazia și Osetia de Sud? Acolo ar începe un război de gherilă, ca în Afganistan. Va merge NATO la război acolo? Evident că nu. Georgia ar trebui determinată să își rezolve problemele interne prin mijloace pașnice. Există conflicte etnice vechi de secole. Suntem dispuși să ajutăm la restabilirea integrității teritoriale, dar în moduri care să ofere siguranță minorităților. Dacă oamenii sunt speriați cu amenințarea NATO, acest lucru nu va funcționa. Veți vedea oameni coborând din munți și trăgând în toate direcțiile. Rusia cunoaște bine această realitate și are relații consolidate acolo. În urmă cu zece ani, cecenii au încetat lupta împotriva Rusiei și au mers să lupte în Georgia. Jucau fotbal cu capetele georgienilor. Unul dintre liderii lor a fost eliminat acum doi ani, dar sunt mulți alții acolo. Nu noi i-am trimis, dar erau deja acolo când conflictul a început.”

„Georgia ar trebui încurajată să abordeze această problemă prin mijloace pașnice. Aderarea la NATO nu ar face decât să o încurajeze să recurgă la soluții militare. Pentru Rusia, există întotdeauna riscul apariției unor noi baze militare și sisteme de armament în imediata apropiere a granițelor noastre. Aceasta este, în linii mari, argumentația noastră împotriva acestei evoluții. Nu mă aștept la o reacție.”

Președintele:

„Unul dintre lucrurile pe care le admir la dumneavoastră este că nu v-a fost teamă să spuneți aceste lucruri direct în fața NATO. Este admirabil. Oamenii au ascultat cu atenție și nu au avut nicio îndoială asupra poziției dumneavoastră. A fost o prestație foarte bună.”