Vreți America? Dați jos icoana lui Macron din birouri
Postat la: 26.11.2025 - 16:46
Macronismul înseamnă tăierea punților peste Atlantic și investiția într-un set de izmene pe călător luat din Place Vendôme. Ca bonus, o salopetă de purtat zi lumină: armata europeană. Macronismul nu are un viitor cert, nu are urmași clari, este sterp ca un catâr și sec ca gresia de ascuțit coasa.
Uitați-vă la Cioloș, acest Bubico al președintelui. Închiriat cu semestrul sau luat în custodie pe post de consilier onorific. Pe probleme de macronism. Alură de copil cu elanul cuprins de pojar, care a pierdut trenul foamei, în timp ce ai lui mergeau în refugiu. Rămas al nimănui între șine, între sensuri și direcții, adoptat de șeful unei gări mici, Emmanuel Macron, te fac copil de mingi, te dau la o școală bună de corecție, fac din tine om de bizuință.
Cine se bazează pe Cioloș se roagă la fierăstrăul cu care îți tai craca de sub picioare să-și facă lucrarea mai repede. Macronismul a cuprins ca o pecingine administrația prezidențială; curge la robinet în băile de la Cotroceni; îl bei în doza mică de cola pe care ți-o întinde pe tavă sepepistul de serviciu; îl halești în sandvișul cu șnițel de pui și castraveciori murați de la ujină. Macronismul s-a cuibărit în sinapsele comandantului suprem, i-a căpăcit deciziile, îi parazitează circuitul limfei, îi otrăvește enzimele, îi clonează rectul.
Macronismul nu are nicio șansă să pregătească vizita de stat a președintelui în Statele Unite. Dacă merge pe mâna lui Dacian Cioloș, Nicușor Dan nu mai ajunge la Washington, ci la Toulouse. Dacă veți căuta în agenda de telefoane a lui Cioloș, n-o să găsiți niciun decident de peste Ocean. O să găsiți numere de la magazine din Monpellier care vând tufe de Veneția sau puieți de plopi care fac pere și de răchită care rodesc micșunele. Bre, președințio, deșteptarea. Deparazitarea de macronism. Dacă vrei parteneriat strategic cu aliatul numărul unu, spune clar că vrei cu America First și ajută-l pe Bubico, acest Julien al iluziilor deșarte, să urce în trenul foamei.
Cornel Ivanciuc

Comentarii
Adauga un comentariuAdauga comentariu