Alertă la București - Uraganul de care vorbea Georgescu

Pe măsură ce planul de pace înaintează între Washington, Kiev și Moscova, iar Ucraina intră tot mai vizibil pe traiectoria unei stabilizări negociate, Bucureștiul devine epicentrul unui scenariu pe care actuala putere încearcă cu disperare să îl ascundă: dacă războiul se încheie, România nu devine mai sigură, ci mai vulnerabilă, nu din cauza geopoliticii, ci din cauza regimului care o conduce. Iar aici intervine elementul pe care foarte puțini îl înțeleg: Trump are interes în România, dar acest interes nu privește deloc menținerea clicii politice actuale, ci repoziționarea țării într-o nouă arhitectură de putere regională.

Pentru administrația Trump, România nu este o figură decorativă, ci un punct-cheie între Marea Neagră, Balcani, Caucaz și traseele energetice alternative la Rusia. Controlul României înseamnă controlul accesului la resurse, la porturi, la infrastructura militară și la rutele strategice care vor conta enorm după închiderea conflictului. Iar în logica americană, o astfel de piesă nu poate fi lăsată pe mâna unui regim incompetent, ilegitim și capturat de grupuri interne de influență.

Acesta este motivul pentru care, în scenariile discutate în anumite cercuri, pacea din Ucraina devine detonatorul perfect pentru schimbarea politică din România. Cât timp războiul era activ, regimul putea invoca permanent „contextul internațional" ca scut pentru orice abuz, prostie sau neglijență. Dar într-o Europă care intră în reconstrucție și reconfigurare strategică, România devine prea importantă pentru a fi condusă de un sistem politic atât de slab și compromis.

Scenariul este, în linii mari, următorul:
1. Trump finalizează acordul de pace și mută centrul de greutate al regiunii.
2. Ucraina intră într-o fază de reconstrucție și nu mai depinde de haosul politic din jur.
3. Polonia devine garant strategic în nord, iar România, nod strategic în sud.
4. Washingtonul are nevoie de o conducere stabilă și predictibilă la București, nu de un regim improvizat, ilegitim și vulnerabil la scandaluri interne.
5. Regimul actual devine balast, nu partener, și poate fi înlocuit fără ezitare.

În acest punct, devine limpede de ce actualii conducători ai României sunt mult mai speriați de pace decât de război. Pacea le ia pretextul. Pacea le ia paravanul discursiv. Pacea oprește manipularea prin frică. Pacea expune jafurile, abuzurile, numirile politice, rețelele transpartinice și incapacitatea totală de a gestiona statul. Pacea aduce întrebarea pe care regimul nu vrea să o audă: „Ce ați făcut cu țara, acum că nu mai avem scuze?"

Iar Trump, spre deosebire de Bruxelles, nu are nicio obligație față de conducerea de la București. Ba dimpotrivă: dacă România devine importantă în jocul de putere al Americii, primul lucru pe care îl va face Washingtonul este să elimine obstacolul, adică exact acest regim ilegitim, incompetent și compromis.

În esență, România intră într-o fază care poate părea paradoxală: războiul i-a protejat pe cei aflați la putere, iar pacea îi poate dărâma. Interesul strategic al Americii și al lui Trump nu este compatibil cu menținerea unui regim improvizat care conduce țara spre haos. Iar când această contradicție explodează, schimbarea nu va veni prin vot, ci prin realitate geopolitică. Pacea poate aduce liniște în Ucraina. Dar în România, pacea poate aduce începutul sfârșitului pentru cei care au condus țara prin minciună, frică și improvizație.

Mihai Toader