Cât vom trăi la mijlocul acestui secol după ce s-a calculat speranta de viata a românilor pana in 2050

Nivelul speranței de viață la naștere oglindește măsura în care un locuitor al unei țări are un nivel de trai ridicat, alimentație destulă și sănătoasă îndeosebi, condiții de locuit bune, acces la asistență medicală de calitate, acces la educație și valori culturale de calitate, mediu ambiant sănătos, securitate personală, climat social și politic bine așezat și orientat spre bunăstarea populației. Se adaugă, fără îndoială, un stil de viață favorabil sănătății. Modernizarea societății a însemnat și înseamnă progrese în toate aceste domenii și creșterea duratei medii a vieții.

Articolul își propune să ofere cititorului date, informații și aprecieri asupra evoluției indicatorului în România începând cu mijlocul anilor 1960, perioadă pentru care datele disponibile au permis autorului determinarea valorilor indicatorului la bărbați și la femei pe ani calendaristici (1968-2024) [1]. Datele publicate de Institutul Național de Statistică pe ani calendaristici se referă doar la anii 1956, 1961și 1963, începând cu anul 1964 valorile speranței de viață la naștere fiind calculate ca valori medii pentru perioade de trei ani.

Perioada 1968-2024 este plasată în articol într-un cadru de largă întindere, anii 1950-2024 și adăugând anii 2025-2050 cu preluare a valorilor indicatorului din Seria 2024 a Perspectivelor Populației Mondiale elaborate de Divizia de Populație a Organizației Națiunilor Unite (DPONU) [2].Avem în felul acesta posibilitatea particulară de a plasa valorile pentru anii 1968-2024 în continuarea unei perioade anterioare de aproape 20 de ani ceea ce poate îmbogăți cunoașterea schimbărilor fenomenului mortalitate a populației în timp, cu toate rezervele firești asupra datelor DPONU în anii 1950-1967, date prezentate de divizie ca estimații. Tot un fel de estimații, mai laborioase, sunt și datele DPONU asupra speranței de viață la naștere în anii 2025-2050 incluse în articol. Avem deci o perioadă de 100 de ani, 57 fiind cu date din trecut cunoscut statistic și 43 din estimații și proiectări. Componenta cea mai importantă și inedită a articolului se dorește a fi prezentarea contribuțiilor scăderii/creșterii mortalității pe vârste în cei 100 de ani la progresul/regresul speranței de viață la naștere la bărbați și la femei.

Înainte de a examina și comenta aceste contribuții este bine să vedem cum a evoluat speranța de viață la naștere în timp, incluzând și date din perspectivele DPONU, lărgind astfel întinderea dezvoltărilor în timp. Iată lungul și agitatul drum al speranței de viață la naștere în anii 1968-2024, ani de pace. Ascensiunea consistentă a început după anul 1997, întreruptă brutal de Pandemie, în anii 2000 și 2001. Evoluțiile anterioare au fost diferite la bărbați și la femei, declin moderat și progres identic la femei. Pe ce fond s-a instalat declinul la bărbați? Esențial pe cel al deteriorării nivelului de trai în anii 1980 în urma deciziilor vechiului regim de a achita rapid toată datoria externă țării, însemnând pentru populație penurie de produse alimentare (și nu numai), cozi imense la magazine, întreruperi masive de electricitate și încălzire în locuințe și instituții (alte detalii în sursa [3]). După anul 1989 declinul s-a accentuat, tranziția aducând închideri de întreprinderi, industriale îndeosebi, privatizări eșuate, șomaj, creșterea preturilor utilităților, inflație, incertitudine. Bărbații s-au dovedit a fi mai fragili la violența schimbărilor. La femei schimbarea a însemnat doar o moderare a progresului speranței de viață.

Creșterile din anii 1950 și 1960 din estimațiile DPONU se cuvin a fi privite cu rezerve. Faptul că valorile estimate pentru anii 1960-1965 depășesc nivelul ulterior, calculat pentru anul 1968, neexistând continuitate în dezvoltări, motivează prudența. Singurul argument pentru o creștere consistentă a speranței de viață în acei ani este începutul la mijlocul anilor 1950 producerii pe scară industrială a penicilinei (la, astăzi, Antibiotice Iași). Utilizarea antibioticului a dus la reducerea masivă a deceselor prin boli infecțioase și parazitare, predominante în mortalitatea populației.

Valorile proiectate după anul 2024 din aceleași perspective ale DPONU descriu creșteri consistente ale speranței de viață până la mijlocul secolului. Linearitatea dezvoltărilor provine din imposibilitatea prevederii unor evenimente de natură variată care ar duce la regres al speranței de viață Privind până la mijlocul secolului, speranța de viață la naștere ar urma să urce de la 72,8 la 77,3 ani la bărbați și de la 80,2 la 83 ani la femei, însemnând creșteri de 4,5 și 2,8 ani în perioada 2025-2050. La vârsta de 65 ani speranța de viață ar trece de la 15,1 la 17,7 ani la bărbați și de la 19 la 20,6 ani la femei, având creșteri de 2,6 și 1,6 ani. Creșterile sunt mai mari la bărbați, autorii perspectivelor prevăzând o reducere a imensului decalaj de 7,4 ani dintre nivelul speranței de viață la naștere a femeilor și bărbaților, decalaj care în anul 2050 ar ajunge la 5,7 ani. De altfel, liniile evoluției speranței de viață la bărbați și la femei după anul 2024 în figura 1 arată o apropiere în timp, speranța de viață a bărbaților având viteză de creștere moderat mai ridicată.

La vârsta de 65 ani decalajul s-ar reduce de la 3,9 la 2,9 ani. O observație poate fi utilă. La vârstele de 65 ani și peste diferențele dintre nivelul speranței de viață în țările dezvoltate din Nordul, Vestul și Sudul Europei și cele din Europa de Est sunt sensibil mai mici comparativ cu diferențele speranței de viață la naștere. Nivelul speranței de viață la naștere este determinat de mortalitatea de la toate vârstele în timp ce la 65 de ani, de pildă, nivelul speranței de viață este determinat, firesc, doar de mortalitatea între 65 și 100 ani. Or, această mortalitate în țările UE-27 (și nu numai) este mai echilibrată decât la vârstele tinere și adulte prin faptul că în starea de sănătate la vârstele avansate un rol important îl are selecția naturală, care este prezentă și în Nord și în Vest și în Sud și în Europa de Est. De aceea decalajul dintre speranța de viață a femeilor și a bărbaților la vârsta de 65 ani este de 3,9 ani în anul 2024 și ar ajunge la numai 2,9 ani în anul 2050, prin ascensiune mai importantă a speranței de viață la bărbați.

După menționatele perspective al DPONU speranța de viață la naștere urmează să crească în toate țările UE-27 până la mijlocul secolului. Diferențele dintre țările din Europa de Est și cele din Europa de Nord, de Vest și de Sud se vor menține însă importante la bărbați și marcând o anumită tendință de apropiere de cele trei regiuni la femei. Poziția României nu ar urma să se schimbe, rămânând în partea cea mai inferioară a clasamentelor.

Contribuțiile scăderii/creșterii mortalității pe vârste la creșterea/scăderea nivelului speranței de viață la naștere în anii 1950-2050 descriu curbe de excepție în figura 2. Mai întâi, contribuția masivă a reducerii mortalității în primul an de viață în anii 1950-1959 și chiar 1960-1969. Reducerea a însemnat o creștere a speranței de viață la naștere cu aproape 2,5 ani la bărbați și cu 2 ani la femei. Sporuri spectaculoase. Rata mortalității infantile era în anul 1950 la un nivel extrem de ridicat, 116,7 decese infantile la 1000 de născuți-vii, însemnând o pierdere umană de aproape 50 de mii de copii [5]. O mortalitate infantilă ridicată are și astăzi România în contextul UE-27, de 6,7 la mie în anul 2024, însemnând aproape 1000 de născuți decedați înainte de a împlini vârsta de 1 an [6]. La nivelul UE-27 rata era în anul 2023 de numai 3,3 la mie [7]. Nivelul mortalității infantile este oglinda gradului de pregătire și intervenție a societății în apărarea vieții în primele zile, săptămâni și luni în fața agresiunii îndeosebi a riscurilor de natură infecțioasă și parazitară. Din cele aproape 1000 de decese infantile din anul 2024 un sfert au fost provocate de boli ale aparatului respirator (pneumonii îndeosebi), expresie a stării cunoștințelor mamei, familiei, în îngrijirea fragilului organism al născutului și, posibil, a asistenței medicale în mediul rural.

La vârstele de 60 ani și peste Pandemia a împins în cei doi ani speranța de viață în regres mai mare de 1 an și la bărbați și la femei. A urmat recuperarea spectaculoasă din anul 2022 de 2 ani. După perspectivele DPONU ar urma o ascensiune de 1 an până la mijlocul secolului.

Se poate observa că regresul mortalității infantile a avut efecte benefice asupra speranței de viață, chiar dacă modeste, în toată perioada 1990-2024 în timp ce mortalitatea la 60 de ani și peste a avut efecte mai mari dar contradictorii. Cititorul interesat în variațiile anuale ale contribuției scăderii/creșterii mortalității pe vârste la progresul/regresul speranței de viață la naștere poate examina figura detaliată din Anexă prezentată în formulă grafică diferită. Revenim în final la nivelul speranței viață la naștere în România la bărbați și la femei alături de nivelul din celelalte țări ale UE-27.

Privind cele două figuri și poziția dezolantă a României și la femei și la bărbați ne putem întreba ce nu au avut și nu au creșterea economică, dezvoltarea, zgomotoasa creștere a PIB pe locuitor pentru a fi orientate în măsură majoră spre calitatea vieții și nivelul speranței de viață la naștere ca indicatori majori ai bunăstării populației. Nu cumva modelul creșterii economice de după anul 1989 a avut și are efecte de frână în ascensiunea speranței de viață la naștere și poate explica poziția României în UE-27? Răspunsul ni-l oferă cu elocvență cunoscutul specialist în creștere economică, PIB, politică fiscală, domnul Radu Crăciun: ″In consecinta, Romania are de foarte multa vreme cele mai mici venituri bugetare raportate la PIB din UE. Or pentru dezvoltarea unei societati, mai ales atunci cand este aflata intr-o cursa de recuperare, existenta unor resurse publice care sa poate fi alocate infrastructurii educationale, de sanatate, de transport, de servicii sociale este esentiala pentru calitatea vietii si satisfactia populatiei. Iar din acest punct de vedere, mai toti indicii care isi propun sa evalueze calitatea vietii, competitivitatea globala sau indicele capitalului uman vor continua sa puna Romania pe un loc cu mult mai jos decat ar sugera-o marimea PIB-ului″.

R e f e r I n ț e

[1] Tabele de anuale de mortalitate elaborate de autor cu programul liftb din pachetul MortPak - The United Nations Software Package for Mortality Measurement (https://www.un.org/development/desa/pd/content/mortpak-UN-software-package-mortality-measurement)).

[2] United Nations Population Division, World Population Prospects 2024 (https://population.un.org/wpp/).

[3]Serinela Pintilie, Oana Ionel Demetriade, „Economia de penurie": Criza profundă a regimului comunist, Historia nr. 243, Aprilie 2022 (https://historia.ro/sectiune/general/economia-de-penurie-criza-profunda-a-regimului-635410.html).

[4] Metoda cea mai cunoscută este cea a lui Arriaga (Eduardo) (fost senior staff member, University of California, Berkley): Arriaga, Eduardo, Measuring and Explaining the Change in Life expectancies, Demography (SUA), 1984, 21(1), prezentată în Samuel H. Preston, Patrtick Heuveline și Michel Guillot, Demography, Blackwell Publishers Ltd, Oxford, 2001.

[5] Institutul Național de Statistică, Anuarul demografic al României, 2015 (https://insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/Anuarul_demografic-PROMO.pdf).

[6] Institutul Național de Statistică, Tempo Online, Baze de date statistice (http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table).

[7] Eurostat, Infant mortality rate (https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/tps00027/default/table?lang=en).