Comisia Europeană a formulat o poziție în ce privește prescripția penală. Solicitare adresată Curții de Justiție a UE în privința instanțelor din România

Comisia Europeană cere Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) să confirme, fără echivoc, că instanțele din România sunt obligate să aplice dreptul Uniunii chiar și atunci când acesta contrazice jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) sau chiar a Curții Constituționale. Executivul european arată că principiul supremației dreptului Uniunii prevalează asupra oricărei norme interne, iar judecătorii care se conformează interpretărilor CJUE nu pot fi sancționați pentru asta.

Documentul a fost înaintat în cadrul unui proces în care CJUE, la sesizarea Curții de Apel Oradea, are de limpezit situația aplicării instituției prescripției penale în România, după ce decizii ale Curții Constituționale și Înaltei Curți au generat o practică neunitară. Este pentru a doua oară când CJUE este chemată să clarifice această chestiune. Prima dată a fost în 2023, într-o cauză cunoscută sub numele Lin I, născută la sesizarea Curții de Apel din Brașov. Poziția Comisiei vine într-un moment tensionat pentru sistemul judiciar românesc, aflat de mai mulți ani în mijlocul unei controverse privind aplicarea prescripției penale.

Totul a pornit în aprilie 2018, când Curtea Constituțională a declarat neconstituțională o sintagmă din articolul din Codul penal care reglementa prescripția. După patru ani, în mai 2022, răstimp în care legiuitorul nu a corectat prevederea, CCR a dat o a doua decizie prin care a declarat neconstituțional întreg articolul din lege. CCR a stabilit atunci că în perioada 2018-2022 nu a existat practic nicio prevedere legală care să întrerupă cursul prescripției. Decizia l-a forțat pe ministrul Justiției de atunci, Cătălin Predoiu, să dea o ordonanță de urgență prin care se reglementa prescripția penală conform exigențelor CCR.

Dar în octombrie 2022, Înalta Curte a dat o decizie prin care a stabilit că instituția prescripției este o normă de drept penal substanțial, trecută ca atare în Codul penal, și nu o normă de procedură, așa că deciziile CCR se aplică și retroactiv, ca lege penală mai favorabilă. Prin urmare, ICCJ a extins înapoi în timp perioada de aplicare a deciziilor CCR favorabile infractorilor, până în 2014, când a intrat în vigoare noul Cod penal. Un an mai târziu, la sesizarea Curții de Apel Brașov, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat decizia Lin I, în care a stabilit că deciziile CCR se aplică doar pentru perioada 2018-2022, dar nu și pentru 2014-2018, așa cum stabilise ICCJ.

Numai că Înalta Curte a ripostat. În 2024, a dat alte două decizii prin care a obligat, practic, judecătorii români să nu aplice ceea ce a hotărât CJUE în Cauza Lin I. Această soluție însă nu a lămurit problema, ci a agravat-o, pentru că în continuare persistă contradicția dintre ce a decis CJUE și ce a decis ICCJ - în condițiile în care judecătorii sunt obligați să respecte deciziile ambelor instanțe. Fapt care a determinat Curtea de Apel Oradea să sesizeze din nou instanța europeană, formându-se așa numita Cauză Lin II, aflată acum pe rol.

În punctul de vedere transmis Curții de Justiție a UE, executivul de la Bruxelles susține că instanțele din România au obligația de a aplica direct hotărârea CJUE în cauza Lin I, decizie în care Curtea stabilise că normele europene impun statelor membre să combată fraudele grave cu TVA prin sancțiuni penale efective și descurajante, chiar dacă legislația națională sau interpretările interne ar conduce la prescrierea faptelor.

De asemenea, Comisia Europeană atrage atenția că, în numeroase decizii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instituția prescripției este, în fapt, o normă de procedură, chiar dacă unele state - printre care și România - o au inclusă în Codul penal. Prin urmare, prevederile mai favorabile infractorilor privind prescripția nu ar trebui aplicate retroactiv, ca lege penală mai favorabilă, așa cum a interpretat instanța supremă din România.

În sfârșit, documentul Comisiei avertizează și asupra consecințelor disciplinare la care pot fi expuși judecătorii români care aplică dreptul european în defavoarea jurisprudenței interne. Asemenea sancțiuni ar fi, susține Bruxelles-ul, contrare independenței justiției și principiului cooperării loiale dintre Uniune și statele membre. Ca atare, un judecător român are nu doar dreptul, ci și obligația să lase neaplicate deciziile ÎCCJ dacă acestea contravin dreptului Uniunii.

Următorul moment important în Cauza Lin II va fi pe 18 decembrie, când e așteptat să-și depună concluziile Avocatul General al CJUE, o instituție ce are rolul de a emite o opinie independentă și imparțială în cadrul procedurilor judiciare, cu scopul de a asista Curtea în pronunțarea unei decizii. Avocatul General nu reprezintă interesele unei anumite părți, propunerile sale nu sunt obligatorii, însă sunt, de obicei, respectate în proporții destul de mari de către instanță. Decizia finală este așteptată la începutul anului viitor.